-Cezarina ADAMESCU:,,ZIUA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII – 7 aprilie – Sănătatea copiilor-sănătatea viitorului”
DOMNIŢA IGIENA
Dragi copii, nu pregetaţi
Vorba mea o ascultaţi:
Sunt prietena, aflaţi
A copiilor curaţi.
Spre folosul tuturor
Vreau să vin întrajutor,
Tuturor acelor care
Uită că exist, se pare.
.
Am să vă vorbesc deschis
Şi mai clar nu pot să spun:
Port la mine un săpun,
Pentru dinţi – o periuţă.
Cred că ai şi mătăluţă!
.
Apă – un clondir – prosop,
-Cum băiete în ce scop?
Iată, vin cu argumente:
Folosesc ca instrumente
Să vă apăr sănătatea:
Cel mai bun şampon de măr
Pentru curăţit pe păr,
Am apilarnil, cleştar,
Clorofilă, Pell-Amar.
.
Spăl, deretic, primenesc,
Scutur, perii şi clătesc
Tot ce-mi iese înainte
Cu-apă rece ori fierbine.
Antrenez pe fiecare-n
Munca de igienizare.
.
Mai doriţi un argument?
Excelent!
Sunt în slujba sănătăţii
Însăşi a umanităţii
Şi îmi preaslăvesc regina
Şi stăpâna: Medicina!
.
Duc o luptă pe tot globul
C-un duşman perfid: microbul.
Cea mai aprigă dispută,
Ca eroii pe redută.
Pentru asta mă ajută
Totdeauna omul harnic
Cu izvorul vieţii darnic.
.
Ce să vă mai spun morala
Că e pe sfârşite coala:
Nimănui nu fac aluzii,
Trageţi singurei concluzii!
………………………
MICA DOCTORIŢĂ
LECŢIE DE PRIM AJUTOR
Sunt o mică doctoriţă,
Nu-s deloc mironosiţă.
Ştiu de mică să acord
Imediat în timp record
Fără nici o diferenţă
Primul ajutor
Într-un caz uşor
De urgenţă.
.
Dacă umbli prin grădină,
La cules de maci, sulfină
Şi se-ntâmplă să te-nţepe
O albină,
Eu te frec cu sare,
O compresă rece
Imediat îţi pun pe piele
Şi îţi trece.
.
Dacă te-ai tăiat
C-un cuţit la deget,
Nici nu preget:
Apă-oxigenată,
Să dezinfectez
Rana căpătată,
Vată-un mic tampon,
Te pansez degrabă
Cu o faşă de tifon
Şi – la treabă!
.
Dacă din eroare
Când soseşti la mare
Te expui la soare
Şi te doare capul,
Gata: o compresă, hapul,
Alifii, iaurt.
Pe scurt:
Ştiu să fac de toate
Pentru sănătate.
.
Numai că vă zic:
Nu e mai prudent
Ca să fiţi cuminţi
Şi să preveniţi
Orice accident?
.
Decât multe doctorii,
Mai atenţi să fiţi un pic
Şi n-o să păţiţi nimic.
………………….
PENTRU CÂND EŞTI BOLNĂVIOR
NU MĂ POT JUCA ŞI PACE!
De la şcoală-ntoarsă-n pripă,
azi, m-am pomenit cu gripă.
.
Mama mare-ngrijorată
alarmase casa toată.
.
Zarvă mare, tevatură
să nu fac temperatură.
.
Din năsuc ţâşneau izvoare
parcă-s ape curgătoare
.
şi din ochi boabe de rouă
parcă-n zi de soare – plouă!
.
Iute-un hap şi o gargară
simt că mă mai întremară.
.
Numai cât mă uit la soare
şi strănut cu-nfrigurare.
.
Ceai fierbinte, aspirină
îmi oferă o vecină.
.
Sunt bolnavă-ascultătoare
iau pastile, răbdătoare.
.
-Fii prudentă, zice tuşa,
să nu molipseşti păpuşa!
.
Şi mă vindec într-o clipă
să nu-i dau păpuşii gripă.
.
Doar un lucru îmi displace:
nu mă pot juca şi pace!
…………………
GEORGIANA
Georgiana-i bolnăvioară.
gâtişorul ei de-aseară
s-a umflat şi s-a-nroşit.
-Oreion e, negreşit!
.
N-are voie să mai iasă
sub nici un motiv din casă!
spune mama, alarmată. Biata fată,
Biata fată! Să rămână singurică?
I se face frig şi frică.
.
-Nici Găbiţa să nu vină?
(Gabriela-i o vecină).
-Nu se poate, dragă fată!
Şi mămica-i întristată.
.
Cu surâsul lui blajin
vine doctorul Alin.
-Unde-i mica pacientă?
Georgiana, fii atentă;
până te vei face bine
nu chema copii la tine.
.
E un virus cam rebel
şi ravagii fel de fel
face des printre copii,
dacă nu asculţi, să ştii.
.
Georgiana a-nţeles.
Nu prea are de ales.
Vrând-nevrând se resemnează.
Stă cuminte şi oftează.
.
Pe Găbiţa o iubeşte;
fără ea se plictiseşte.
I se face foarte dor
de năzbâtiile lor.
.
Şi o lacrimă grăbită
se strecoară nepoftită.
-Dacă dragă ţi-e, cum spui,
n-are rost să o expui.
Poate chiar s-o molipseşti.
Nu-i mai bine s-o fereşti?
îşi îndeamnă blând, mămica,
şi cu duioşie, fiica.
.
Astăzi s-au văzut în prag;
se priveau în ochi cu drag.
Gabi i-a trimis prin uşă
să se joace, o păpuşă.
.
-Hai, curaj, să nu fii tristă,
ci din contra, optimistă.
Fiindcă mă gândesc la tine
te vei face-ndată bine…
……………….
SĂNĂTOASĂ ŞI VOIOASĂ!
Te-ai jucat, ai alergat,
transpirând ai căpătat
guturai.
Vai, vai, vai!
Unde ţi-e batista, dragă?
sau îţi pare că-i de şagă?
.
Fruntea, obrăjorii-ţi ard
parcă înroşiţi cu fard.
Simţi un gâdilit uşor
şi îţi scormoneşte-n nări
o furnică, binişor.
.
Încreţeşti acum năsucul
şi strănutul
vine iute, de la sine.
.
-Măricel şi măricică!
Sănătoasă şi voioasă!
Să te faci îndată bine!…
…………..
BĂIATUL VRACI
Unui băiat îi plăcea
orice doctorie, la nebunie.
Sare amară? Nu cu linguriţa,
cu polonicul, lua voinicul.
.
Untură de peşte, înghiţea cu ibricul
fără să-l mai roage bunicul.
Cu lingura lua picături
din orice tincturi
sau alte amestecături.
.
Bulinele amare aveau mare căutare.
şi, ce capriciu!
I se părea ceaiul de pelin,
un deliciu!
Nicidecum un supliciu.
.
-Mare doftor o să iasă din el,
cât îl vezi de mărunţel,
spunea mama mare,
dacă are de pe acuma cătare
la ierburi amare,
la prafuri şi rădăcini de copac
şi alte ierburi de leac,
care mai, mai să-i vină de hac…
.
-E un fleac pentru mine,
şi nu mi-e ruşine
să-nghit
până şi prafuri de meteorit,
chit că sunt numai pentru slăbit.
.
Licori, poţiuni, decocturi,
alifii, cataplasme,
îl fereau de bronşită şi astme.
.
Capsule, tablete,
cu, sau fără etichete,
albe sau decolorate,
i se păreau o bunătate!
.
De ventuze şi frecţii
avea parte doar după lecţii,
atunci când trebuia să se joace,
ca să nu facă infecţii.
.
Cu iarbă de fiare
se spăla pe picioare.
Cu sirop de coajă de nucă
îi pierea dorul de ducă.
Şi cu cât mai multe leacuri lua
cu atât mai nesăţios devenea.
.
Orice medicament, evident,
i se părea un experiment
curios şi interesant
fiindcă voia să pară savant
să descopere într-o zi
leacuri de cucerit veşnicii.
.
Dar atâtea hapuri,
ar fi pus pe picioare
şi-un elefant.
Era amuzant
când cerea codiţa şoricelului,
corniţele mielului
sau, în amurg,
coada calului lung.
.
Ca să scape de orice belele
se ungea cu alifie de gălbenele.
Singur alegea flori de leac
ştiute de mai bine de-un veac.
.
Cu albăstria cicoare
zicea că nimic nu-l mai doare.
Cruşinul şi afinul
(mai tare ca vinul)
îi curmau îndată chinul
dacă se-ntâmpla
să păţească vreodată ceva.
.
Prepara fierturile într-un ibric
apoi le trecea prin alambic
până făcea licoarea să picure pic-pic,
în pahare sau sticluţe
cu etichete nostime şi drăguţe.
.
În eprubete cu gâturi lungi,
turna seminţe pisate
din cornete şi pungi,
seminţe de mac, de dovleac,
de floarea de soare,
de albă nalbă, de atangicuri
şi alte plicuri cu tot atâtea nimicuri.
.
Cu izmă făcea clismă
şi mânca seminţe de mac, de busuioc,
până când urechile îi făceau: poc! poc!
.
Ce mai! Era năzdrăvan
şi numai jăratic nu gusta
precum calul lui Harap Alb
mâncase cândva
şi se făcuse roib ţintat
numai bun de încălecat
şi chiar de zburat peste creste
aşa cum se întâmplă în orice poveste.
.
Odată a băut zeamă de năut,
altădată tinctură încât
a scăpat de orişice ură.
Şi vraciul în miniatură
avea această apucătură
lua mură în gură,
înghiţitură cu înghiţitură.
Ce tevatură!
.
Ce chin şi vai,
când nu aveai ce să-i dai!
Când dulăpiorul de prim ajutor
era gol!
.
Cum nu există decât în basme
aşa băieţaş? Aş!
Mai bine mergeţi şi culegeţi
ierburi de leac
şi de babe colac.
.
Întrerup puţin sporovăiala
că s-a terminat coala
şi mi-e teamă să nu mă cuprindă boala
fiindcă eu nu pot să pap
nici un hap,
nici sirop, nici tinctură,
nici vreo altă fiertură,
căci vine băieţelul vraci
şi mi le fură!
Ce-ncurcătură!
CEZARINA ADAMESCU
7 APRILIE 2010
---------------------------
------------------
-------------------
-------------------
-------------------
-----------------------------------
------------------------------
-------------------------------
-------------------------------------
--------------------------
-------------------------------
-------------------------------
---------------------
--------------------------
-----------------------------
~~~~~~~~~~~
