PAGINA VERDE

Iată că Grivei e tată!

Vrea să ştie lumea toată

Că e tare fericit.

Puişorii sunt leit,

.

Toţi ca unul, cum şi el

Arăta ca…fost căţel.

Parcă s-a născut din nou

Şi e tras la indigou.

.

Soaţa, Lesi cea frumoasă,

Pentru asta nu-i geloasă.

Mândră e că sunt frumoşi,

Vrea să-i ştie sănătoşi.

.

Ochişori ai au făcut

Doar de-o zi şi-au început

Să adulmece de zor

Toate ce-s în jurul lor.

.

Creşte inima-n Grivei:
Nimeni nu va fi ca ei,

Detectivi de carieră,

“Cei trei fraţi”, în premieră!

.

Însă trebuie-nvăţate

Şiretlicurile toate

Pentru-această meserie.

Fiecare cred că ştie

.

Că-n orice profesiune

Cursurile pot fi bune,

Chiar sunt foarte necesare.

Dacă ai calificare

.

Şi iubeşti ce ai ales

Să munceşti, ai şi succes.

Nicidecum n-ar înţelege

Altceva de şi-ar alege

.

Puişorii să devină.

Ar avea o mare vină,

Ca soaţioara lui,

Dacă fie şi un pui

.

Nu le-ar duce mai departe

Meseria, ca la carte.

Sigur că nu-i prea uşor,

Dar e datoria lor,

.

Chiar de mici, să-i instruiască,

Meseria să-şi iubească.

Un profesor demn ce este,

Stă Grivei şi se gândeşte,

.

Lecţiile ce va ţine

Să le pregătească bine.

Nu-i prea experimentat,

Pentru că ..n-a mai predat,

.

Dar micuţii îl ascultă

Şi chiar au răbdare multă.

Jucăuşi sunt deseori,

Dar sunt foarte silitori.

.

Totuşi, n-au chef de lătrat!

Când Grivei a constatat

Lucru-acesta, a simţit

Că o palmă l-a plesnit.

.

Nu înţelegea defel

Cum de niciun mititel

N-a lătrat măcar un pic.

El era la fel de mic,

.

Şi-aminteşte foarte bine,

Când lătra la orişicine!

Nu cumva era mai mare?

Şi-aminteşte bine, oare?

.

“Lesi stă nepăsătoare,

Nicio grijă văd că n-are,

Poate nu a observat,

Ori atenţie n-a dat!

.

Văd că bine-i îngrijeşte,

Toată ziua îi hrăneşte,

Iar ei cresc şi-s rotofei,

Dar nu latră! Ce-i cu ei!?

.

Tare mult s-o-ntrebe-ar vrea

Şi pe Lesi, poate ea

Ar găsi răspuns îndată.

Dar, s-o vadă supărată

.

După asta, nu doreşte,

Aşadar, nu se grăbeşte

Să discute de lătrat,

Ca şi cum n-a observat.

.

Însă grija nu-i dă pace,

Se gândeşte: ce va face?

Să dorească Domnul, bunul,

Ca toţi trei şi nu doar unul

.

Muţi să fie, să nu poată

Niciun mic lătrat să scoată?

Deodată-i piere teama,

Când îşi dă, sărmanul, seama

.

Că nici el nu a lătrat,

Cât cu puii s-a jucat.

Ei, acum s-a dumerit!

Bieţii pui! N-au auzit

.

Niciodată un lătrat!

Doamne, cum de a uitat?

Inima la loc îi vine

Şi se simte foarte bine.

.

Dînd din coadă fericit,

N-a stat mult de s-a gândit.

O surpriză o să-i facă

Soţioarei… de-o să-i placă!

.

“Staţi cu tata, dragii mei,

Să vedeţi acuma ce-i

Un  lătrat adevărat!

Lesi cam s-a supărat

.

Când deodată s-a pornit

Soţul ei pe hămăit.

S-au trezit cei mici pe dată

Lătrături şi ei să scoată.

.

Iar Grivei s-a bucurat,

Mândru că nu s-a-nşelat.

Păsările din ogradă

Fuga au venit să vadă

.

Ce e, ce s-a întâmplat,

Iada chiar s-a speriat,

Iar viţica, ce sugea,

A venit spre-a fi şi ea

.

Martoră la întâmplare.

Un motan destul de mare

A scuipat indiferent,

Dar Grivei era atent

.

Şi defel nu i-a plăcut

Gestul ce a fost făcut:

“O să vadă el, motanul,

Nu  târziu, ci doar la anul,

.

Ce păţeşti când n-ai respect.

Vor avea un alt aspect

Căţeluşii, de dulăi

Neînduplecaţi şi răi.

.

Orice mâţă alintată

Se va speria îndată

Ce vor scoate un lătrat.

Va fugi imediat”

.

Grijă va avea să-l ţină

Pe motan o zi lumină

Căţărat într-un copac.

“O mişcare dacă fac

.

Înspre tine, dragul meu,

Ai să mă respecţi mereu.

Doar puţin să ai răbdare,

Să te prind eu la strâmtoare!”

.

Dar motranul a scuipat

Încă-o dată şi-a plecat,

Cocoţat pe gard să stea.

Să-l sfideze parcă vrea.

.

Când Grivei spre el arată

Colţii mari, el fuge-ndată.

Sare gardul în grădină,

Ne-ndrăznind să mai revină.

.

Parcă s-a mai relaxat.

Un minut a mai lătrat,

După care, inventiv,

Pentru…cursul intensiv

.

De lătrat, a ordonat

Regulile de urmat.

Prima, însă, dintre toate,

E aceea că nu poate

.

Niciodată  o pisică

Să se plimbe fără frică

Prin ogradă sau grădină.

Orice cîine are vină

.

Dacă nu o latră tare!

S-a ivit o întâmplare

Când  motanul a trecut

Pe aproape şi-a avut

.

Îndrăzneala foarte mare

De a trece pe cărare

Chiar pe lângă casa lor,

Când ei toţi dormeau de zor.

.

Un căţel, ce s-a trezit,

A uitat de hămăit

Şi, cât este de deştept,

A simţit un sloi în piept.

.

Ochii mari el i-a făcut

Şi măcar nu a putut

Să anunţe…”inamic”,

N-a făcut un gest, nimic!

.

Dac-ar fi ştiut Grivei

C-a trecut pe lângă ei,

Rău să-l scarmene-ar fi vrut,

Cred că lanţul ar fi rupt.

.

Dar, cum n-a fost vigilent,

N-a aflat de incident,

Iar  căţelul, speriat,

Lângă  el cuminte-a stat

.

Ziua-ntreagă, să nu vadă

Iarăşi  monstrul în ogradă.

Dar căţeii ceilalţi doi

Inventau tot jocuri nou.

.

Când în curte au văzut

Nişte pisoiaşi, au vrut

Să se joace împerună.

S-au jucat o vreme bună

.

Până când i-a observat

Tatăl lor. Fiind legat,

El simţea că dă-n turbare

De atâta supărare.

.

“Nu aş fi crezut vreodată

Ca puiuţii mei să poată

Să se joace împreună

Cu pisoii! Nu-i a bună!

.

Chiar la următorul curs,

Le voi ţine un discurs…

Să înveţe foarte bine

Că nicicum nu se cuvine

.

Cu pisicile să facă

Amiciţie şi joacă!”

Lesi îi privea distrată.

-Cum de nu eşti supărată?

.

-Stai, bărbate, uşurel,

Că şi noi am fost la fel!

Oare tu nu te-ai jucat

Cu pisoi, sau ai uitat?

.

Uite cât sunt de micuţi,

Poţi să spui că nu-s drăguţi?

Sigur că-i doresc şi ei,

De prieteni, pe căţei!

.

Să gândeşti, aş vrea, ca mine:

Cu prieteni este bine.

Când eşti bun şi generos,

Când te porţi cu toţi frumos,

.

Sigur eşti şi respectat,

Nu-i nevoie de lătrat!

O familie să fie

Toţi cei din gospodărie.

.

Dacă vreun duşman soseşte,

Curtea-ntreagă se uneşte.

Poţi să latri cât doreşti,

Că eşti rău, să dovedeşti!

………………………..

Olimpia SAVA