-Cezarina ADAMESCU:,,Flori de Sfintele Florii”
MÂŢIŞORI
Tanti Răchita
A făcut o droaie de mâţi.
Câţi? Nu ştiu câţi, pentru că
Mă încurc la numărătoare.
Mâţii-s pufoşi, catifelaţi,
Drăgăstoşi,
Numai buni de mângâiat.
.
Nu vreau să greşesc
Dar nu i-am văzut cum miaună,
Schiaună, se pisicesc,
Mustăcesc sau se zbârlesc.
.
Şi-au scos căpşoarele
Şi surâd către soarele
Palid de-april.
.
Câte-un copil
Culege crenguţe de mâţişori
De sărbători,
Din trupul răchitei bunăoară,
Fără s-o doară.
.
La biserică se sfinţesc
În zi de Florii,
Şi se păstrează un an
La icoană, lângă imaginea diafană
A Preacuratei Fecioare.
Sau mai sus, lângă Domnul Isus.
.
De Sfintele Florii următoare,
Răchita
Va scoate mâţi
Bobiţe de câlţi,
Pufoase, cenuşii,
Pentru credincioşii copii,
Zburdalnici ori foarte cuminţi,
Pentru bunici şi părinţi.
.
Să mergem să-L întâmpinăm
Pe Domnul Isus cu crenguţe,
Cu rămurele şi flori
C-aşa e la noi
De sărbători….
……………
FLORI SUFLETEŞTI DE FLORII
De Florii sunt flori cu mii
De pe pajişti şi câmpii,
Cu rochiţe fistichii
Din mătasea unor broaşte
Fiindcă vine Sfântul Paşte.
.
Tare i-a plăcut mămicii
De Rochiţa Rândunicii
Şi a pus în fruntea mesei
Floarea albă a Miresei.
.
-Uite, am adus colea
Şi un lujer de lalea
Şi-un buchet de lăcrămioare
Pentru gingaşe fecioare.
.
La visare te îmbie
Liliac şi iasomie.
Ca o adiere fină
De parfum şi de lumină
Vine-n preajma somnului
Mâna Maicii Domnului.
Şi te mângâie pe gene
Pe obraz şi pe sprâncene.
.
Vine şi-Albăstrimea sa,
Floarea de Nu-mă-uita….
…………….
MIELUŞELUL PENTRU PAŞTE
Un ţăran cu faţa lată
Vinde-un mieluşel la piaţă.
Mielul plânge: Be-he-heeeee!
Că-i aproape Paştele!
.
Şi el ştie ce urmează.
Însă noi suntem pe fază.
-Nu mai plânge, Niţă, lasă,
Te luăm la noi acasă
Şi-ai să mai trăieşti un an
Să te faci mai dolofan.
.
Îţi dăm iarbă pe tăpşan
Făr’ să cheltuim un ban
Ca să guşti şi tu ce-i viaţa.
Haideţi, că se-nchide piaţa.
.
Noi plecăm cu Niţă-n braţe
Pe când nişte raţe caţe
Măcăind ne taie calea:
-Huşti, răţuşcă! Haide, valea!
……………….
IZ DE DRAGOSTE
Rugăciunile înfloresc
Ca stâlpările de finic
În Sărbătoarea Floriilor.
.
Merele din fereşti
Luminează la răsărit
Precum ochii icoanelor.
.
Noi aşteptăm încordaţi
Să treacă iubirea
Pe lângă umbrele noastre
Prefăcându-ne, strâns îmbrăţişaţi,
Că nu ne vom despărţi
Niciodată…
…………….
OUL IEPURAŞULUI
-Am un ou de iepuraş,
Poleit şi dulce.
-Aş! Iepuraşul face ouă?
Doar dacă afară plouă
Şi pe cer e lună nouă…
.
-Ouă dulci ai zis matale?
Cred că fac multe parale.
Dar se iscă o dilemă:
Gălbenuşul e de cremă,
Nuci de cocos sau bezele,
Zahăr ars şi caramele?
.
-Poate-i oul minunat
Într-o bună zi ouat
De-o găină fermecată,
Fiindcă n-ar fi prima dată.
.
-Ştiu o gâscă de pe plaur,
Ouă ea făcea – de aur –
Azi un ou şi mâine-un ou
De-au rămas cu toţi tablou!
.
Ca să ţină lumea-n priză
Înăuntru-i o surpriză.
-Nu-i un puişor gălbui
Căutând pe mama lui?
.
-E-o maşină cu benzină
Chiar o mică limuzină.
-Poate fi şi-un avion
Zburător de la balcon,
O rachetă, o lunetă,
Şi-alteori, o trotinetă.
.
-Un scafandru cascador
Ori un urs ce strigă: Mooor!
-Eu găsit-am un pitic
Caraghios şi cam peltic.
.
-Măine am să cumpăr, iată
Iar un ou de ciocolată.
Un-doi-trei şi ram-pam-pam
Şi-l găsesc pe Habar n-am!
…………………
POVESTEA MIELULUI
Un mieluţ mai cucuiat
Creţ şi neajutorat
Cu păreri de coarne-n frunte
Parcă vrând un lup să-nfrunte
Se plângea-ntr-o zi: Bee-heee!
Lumea asta rea mai e!
Cum de ce şi pentru ce?
Asta e!
Nici n-am împlinit trei luni
Însă baciul nostru luni
Mă va duce-n târgul mare
La tocmit şi la vânzare.
.
Cum să mă despart de oaie,
De măicuţa mea bălaie,
Bucălaie, drăgăstoasă,
Şi-asta pe nepusă masă?
.
Mama plânge de atunci
De se-aude-n văi şi lunci.
Behăie cu gândul dus
La mieluţii ce s-au dus
Rând pe rând de ani încoace.
N-a-ntrebat-o, dacă-i place,
Fiindcă suntem dobitoace.
Însă ea, cu ce-a rămas?
Cu durere-n piept şi-n glas.
.
Cum atunci să nu suspine
Să nu plângă-ntre vecine,
Căci mioarele surate
Toate-s astfel condamnate.
.
-Eu în fac, le dau şi lapte,
Alţii-s puşi pe rele fapte.
Îi desfid şi-i dezaprob
Fiindcă-mi fac mieluţii drob.
Ba şi borş de cap şi maţe
Şi din resturi dau la raţe.
.
E dreptate, frăţioare?
Pentru unii-i sărbătoare,
Că-i prilej de Înviere,
Pentru noi, de-njunghiere.
.
Mare pacoste îi paşte
Că-s sacrificaţi de Paşte
Toţi mieluţii graşi şi blânzi
Unii chiar şi mai plăpânzi.
.
Dmnului Cristos îl cer
Şi îl rog ca eu să pier
Să rămână mieluşelul
Că prea slab e, mititelul!
.
Oaia mamă îngenunche
Şi se roagă din răruche
Să nu-l ducă la Obor
Pe al său micuţ odor
Fiindcă-i miel neprihănit
Ca şi Domnul răstignit.
.
Şi-apoi mieii, dragii mei,
Să trăiască vor şi ei
Şi să zburde câţiva ani
Pân’or deveni cârlani!
………….
CEZARINA ADAMESCU
Florii, 2010
---------------------------
------------------
-------------------
-------------------
-------------------
-----------------------------------
------------------------------
-------------------------------
-------------------------------------
--------------------------
-------------------------------
-------------------------------
---------------------
--------------------------
-----------------------------
~~~~~~~~~~~
