Georgeta RESTEMAN:,, Armonii de primăvară”
Renaşterea
Sublime miresme înoată-n albastru,
Cireşi înfloriţi, sălcii verzi, alb de nufăr
Privesc cu sfială spre-a zilelor astru,
Încet mă strecor înspre vis… nu mai sufăr!
Văd firul de iarbă cum creşte-n tăcere
Şi muguru-i gata plesnit, ce splendoare!
Narcisa-mi zâmbeşte-unduind de plăcere
Redând bucuria în suflet de floare.
Şi-un zumzet sălbatec îmi umple-universul
Un zgomot de-aripă uşor mă pătrunde
Deschid călimara lăsând tandru, versul
Să picure-n calde, mirifice unde.
Încet las departe tristeţi adunate,
Mă umplu fiori de o dulce dorinţă
De viaţă, ce simplu trăită-mi dă Pace
Cu linişte-mi dăruie-ntreaga fiinţă.
Renasc idealuri, adun bunătate,
Cu flori presărate pe file-mi iau zborul,
Plutesc înspre nouri şi-n eternitate
Cuprind infinitul şi-n taină-mi ţin dorul.
Îmbrăţişări
Din gardul viu de suflete stropite
Cu verde de smarald în ceas de noapte,
Un mic vlăstar cu vise ne-mplinite
Şi-a plăsmuit un univers aparte
Şi-n inima-i ce nu mai vrea durerea
A aşezat o floare din grădină,
Învăluindu-şi dulce, mângâierea
Cu dragoste-mbrăcată în Lumină.
Iar paradisul strâns în cercul roşu
Al sufletelor ce sfios vibrează,
Necunoscut rămâne-n jurul nostru,
Şi în tăcere îşi îmbrăţişează
Trăiri, ce-i stăpânesc pe-aceia
Care îşi văd în flori eliberarea,
Şi îşi adună-n suflet odiseea
Dintre ruine izgonind uitarea.
Sărutul dat văzduhului trudeşte
S-alunge cu blândeţe un pustiu
Care-a domnit în sufletul ce creşte
Verde smarald născut din gardul viu.
Trifoi cu patru foi
Sub picuri calzi, timizi de rouă
Caut ades să-mi spăl privirea
Cu un trifoi cu patru foi
Şi-n suflet plouă…
Cu flori de dor… aştept iubirea
S-alunge depărtarea dintre noi.
Se-aştern pe frunte triste gânduri
Nu cer nimic, doar sper în taină
Ca în destinul meu să scrie
Măcar câteva rânduri
Ce să-mi îmbrace viaţa-n nouă haină
Care la pace şi linişte îmbie.
Număr încet firave frunzuliţe
Şi-ajung timid la trei. căci patru,
Nu mi se-arată decât rar,
Iar cinci, ale trifoiului mlădiţe
Sunt într-un templu sacru
Al viselor şi-n al speranţelor altar.
Îmi scaldă lacrima obrazul supt
De aşteptare-mbătrânit de dor
Şi-n liniştea râvnită de-amândoi
Simt că ceva în suflet mi s-a rupt
Din mine trist, răzbate un fior:
E tainicul trifoi cu patru foi!
–
GEORGETA RESTEMAN
---------------------------
------------------
-------------------
-------------------
-------------------
-----------------------------------
------------------------------
-------------------------------
-------------------------------------
--------------------------
-------------------------------
-------------------------------
---------------------
--------------------------
-----------------------------
~~~~~~~~~~~
