-FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU:,,POEMELE TERREI”
Oameni ai TERREI !
Încerc să mă cufund,
în adâncul fiinţei mele,
să rup stăvilarul gândurilor,
să le las să se-nalţe spre cer.
Să dau simţirii mele …
înţeles de cuvânt,
iar cuvîntul,
spre infinit să se îndrepte.
Să-ntreb galaxia,
universul întreg…
mai sfântă,
mai mândră ca TERRA,
ce pare-n amurg,
mai este o alta ?
Cu oameni, cu ape
cu munţi şi cu crâng,
cu holde grâu,
secerate-n amurg,
cu gânduri ce n-ajung la noi,
şi respinse, se frâng,
mai este o TERRA ?
O! voi oamenii mari
ai lumii,
vegheaţi copiii,
ce se joacă cu focul,
salvaţi TERA astăzi,
ajungă-vă jocul,
daţi lumii
odihna şi pacea,
destul de forţat
vi-i norocul.
Plecaţi sunt Doamne
Bieţi români plecaţi departe,
slugi pe la străini tocmiţi,
aţi lăsat casa, copiii
şi ogrăzile pustii.
Nici o lege nu ajută,
să munceşti ogorul tău
nimeni păsul nu-ţi ascultă,
poate numai Dumnezeu.
Biet român, sărmana-ţi mamă,
se usucă de-al tău dor,
tot fac semne-n calendare,
doar aceia ce nu mor.
Ar mai vrea sărmani să-şi vadă,
fiii lor că pragu-l trec,
să le spună sărut mâna,
să-i strângă cu drag la piept.
Jalnic plânge Romania,
fiii ei plecaţi departe,
nici o lege nu-i ajută,
nimeni nu le dă dreptate.
Nu au fost nomazii lumii,
au plecat doar de nevoi,
li se-mpuţinează anii,
slugărind străini de soi.
Flora- 2008
Recunoştinţă
Ascultă foşnetul
frunzei,
soarbe răcoarea
izvorului pur,
păşeşte cu grijă
pe sub cetini,
nu tulbura liniştea
nici frumuseţea,
soarbe parfumul
florilor,
mulţumeşte-i
lui Dumnezeu,
pentru fiecare zi,
fiecare clipă. Flora – 2010
---------------------------
------------------
-------------------
-------------------
-------------------
-----------------------------------
------------------------------
-------------------------------
-------------------------------------
--------------------------
-------------------------------
-------------------------------
---------------------
--------------------------
-----------------------------
~~~~~~~~~~~
