-Cezarina Adamescu:,,Comorile pădurii”

cezarina-adamescu-21

SILVICULTORUL

Eu îţi spun, găseşti mai rar

Un asemeni pădurar,

Iscusit, pe legea mea!

Un ecologist sadea.

.dscf320231

Puşca grea-i, de la reformă

Şi o ţine doar de formă.

El nicicând n-ar lua la ţintă

Vietăţile în flintă.

.

Dimpotrivă, le hrăneşte,

Le iubeşte, ocroteşte,

Deseori le duce apă,

Din capcane el le scapă.

.

Plante, arbori, le respectă,

Chiar minuscula insectă

Stă sub mâna lui blajină,

Că ea n-are nici o vină.

.

Iar pe arbori îi plantează,

Zi de zi îi vizitează

Şi când unul e bolnav

Gălbejit şi cam firav

.

Îi acordă îngrijire,

Semn de mare preţuire.

Haideţi toţi, cu mare zor

Astăzi la silvicultor,

.

Să-l găsim, să-i mulţumim

Că ne-a învăţat să fim

Ce mai tura, ce mai vura,

Buni prieteni cu NATURA!

……………….

UNIRE TAINICĂ

Om şi codru-s fraţi de sânge

Iar atunci când unul plânge

Celălalt se întristează,

Parcă din rărunchi oftează.

.

Sunt uniţi cu legământ

Ca să apere ce-i sfânt,

Să păstreze drept hotarul

Să nu-l calce strâmb, barbarul.

.

Codrul des adăposteşte

Pe-omul care se smereşte

Dar şi omul bun e modru

Să-şi aleagă frate-CODRUL.

……………………..

GLASUL PĂMÂNTULUI

Tu – auzi-l – cum respiră!

E pământul, ce te miră?

.

Al pământului plămân

Ce ne ţine ca-ntr-un sân.

.

Pleacă-ţi dar, urechea, frate!

Glasuri sunt, nenumărate

.

Ce te cheamă şi te-mbie

Să le ţii tovărăşie!

.

Unde sunt? În apă, aer,

Şi într-al naturii vaier.

.

Strigă-ntr-una: am să mor

Şi imploră ajutor

.

Să te facă să nu uiţi

Cât trăieşti să îl ajuţi,

.

Viaţa să i-o faci frumoasă.

Hai, arată-ne că-ţi pasă!

……………………

VÂNĂTORUL

Are la pălăriuţă

Ramură de feriguţă

Sau o pană de fazan

Împuşcat acum un an.

.

Haina verde-i este gaj

Ca un tainic camuflaj.

Chipeş foc e vânătorul,

Orice fată-i poartă dorul.

.

Pantalonu-i cu vipuşcă,

Iar la umăr poart-o puşcă.

Are cizme foarte-nalte

Să străbată munţi, încalte.

.

Munţi şi văi şi reci cascade

Unde apa-n spume cade.

Este curajos şi demn

Şi atent la orice semn.

.

Când tresare frunza-n vânt

Se piteşte la pământ.

Stă la pândă ore-ntregi

În Carpaţi sau în Bucegi

.

Ca să treacă-n goană mare

Iepurele la plimbare,

Vreo răţuşcă lătăreaţă

Măcăind precum o caţă.

N-are teamă nici un pic.

Rege-i peste Semenic,

Valea Cernei când coboară

Codrul parcă se-nfioară;

.

Toate apele suspină

Şi se scaldă în lumină.

Ca prieten devotat

Sprinten foarte-n alergat

.

Are-un câine ciobănesc

De aceea-l fericesc,

Că-i viteaz, la o adică

Şi că nu ştie de frică.

…………………….

CEZARINA ADAMESCU

Spune cuvintele tale