PAGINA VERDE

TISA

În pădurea deasă creşte

Şi e prima ce-nfloreşte

.

Flori mărunte are, zeci;

Frunzuliţele sunt teci

.

Iar sămânţa-i clopoţel.

Sună şi mata din el!

.

Tisa scoate-n Făurar

Floricele multe-n dar

.

Cu sepale şi pistil

Înfloresc până-n Aprilie.

.

Solitare flori, stinghere.

Nu le rupe, cavalere!

.

Iar staminele sunt scut

Apără polenul brut

.

Care-n jur se răspţndeşte

Cât pronunţi cuvântul: Peşte!

.

Albinuţa cea vitează

Merge şi o vizitează.

.

Ai putea, mata, duduie,

Să-mi arăţi, în parc, o tuie?

.

Sau o tisă-n lizieră

Ori măcar aflată-n seră?

.

Uite ce-i! Îţi dau un ram

Să-l aşezi cu drag la geam.

.

Săptămâna viitoare

Îţi aduc şi semincioare.

.

Lângă bloc să le plantezi

Că-i uşor, şi-apoi, ce crezi?

.

Vor ieşi-n pământ bogat

Tise multe, ca pe hat

.

Răsărite într-o doară

Într-o zi de primăvară.

………………. 25 februarie 2009

ARBUŞTI FOLOSITORI

Poartă numele-unui râu

Unde intri peste brâu

.

Dar e-o plantă, un arbust.

De aceea-mi pare just

.

Să încerc să vi-l prezint

Cât se poate de succint.

.

Toată viaţa este verde

Şi în codru nu se pierde

.

Ba, acolo, verde toată,

Nu se lasă-intimidată

.

De al iernii alb cojoc.

Ăsta zic şi eu noroc!

.

Are frunzele mărunte

Cum au brazii de la munte.

.

Undeva, la subţiori

Stau minusculele flori

.

Bucheţele-ngrămădite,

În februarie-nflorite.

.

Lemnul ei e preţios,

Omului de mult folos:

.

Face-o mobilă aleasă

Ce-i râvnită-n orice casă.

.

Plantă de apartament,

Poţi s-o cumperi, evident,

.

Şi s-o creşti într-un ghiveci

Pentru aer proaspăt, deci,

.

Te mbujorezi la ten

Fiindcă fabrică-oxigen.

.

Pâlcuri multe-n liziere

Cuiburi pentru păsărele

.

Ce se-ascund şi ciripesc

Căci păpică-aici găsesc.

.

Altă întrebuinţare:

Sunt perdele protectoare;

.

Apără de poluare

Grâul, orzul, pe ogoare

.

Şi-n culturile de vie

E-o perdea plăcută, vie.

.

Spaţiul verde din oraş

E-un exemplu, copilaş;

.

El e decorat cu tuie

Şi cu tisă, măi duduie;

.

Iar buchetele de flori

Decorate-s uneori

.

Cu crenguţe mici de tisa,

Şi-n mister, ca Mona Lisa

.

Te învăluie uşor,

Parcă ai pluti pe-un nor.

.

Şi-uite-aşa, împodobite,

Celor dragi sunt oferite.

.

Plantele acestea două,

Vi le-nchin acuma, vouă.

……………25 februarie 2009

MĂNĂSTIREA TISMANA

Dintr-un arbore de tisă

Un călugăr, pare-mi-să,

.

Ridicat-a, preascinstită

O biserică vestită.

.

Codrul românesc, feleac,

Mărturie-i teste veac

.

De această Înălţare

Fără de asemănare.

.

Vin la ea şi azi, pioşi

Sute, mii de credincioşi.

.

Stau ciopliţi în lemnul dur

Şi pictaţi frumos pe mur

.

Sfinţi aflaţi în calendar

Ce-n biserică tresar.

.

Maica însăşi lăcrimează

Inima ţinându-şi trează

.

C-a văzut minune mare

O biserică ce-nfloare,

.

Dintr-un lemn cioplit cu har,

Tisa noastră-i sfânt altar.

.

Iar Iisus bătut pe lemn

Stă creştinătăţii semn,

.

Tainic semn de mântuire

Dintr-un lemn, la mănăstire.

.

Când şi când, la sărbătoare,

Tisa verde iar înfloare

.

Şi miroase a răşină

Şi a Clipă de Lumină.

………………..

LA PĂDURE

Coniferul răspândit

Este tisa denumit.

.

Au făcut din el viori

Care îţi produc fiori.

.

Meşteri lutieri vestiţi

Sunt şi astăzi cuceriţi

.

De-aşa arbor cu prestanţă

Foarte bun, cu rezonanţă

.

Că-n esenţa lui tresare

Sunetul cu-nfrigurare.

.

Măcăleandrul fericit

Ce-i în triluri iscusit

.

Vrea seminţe de aril

Să-şi ascută mândrul tril.

.

Tisa-i sursă nesecată

De hrănire minunată

.

Pentru neamul păsăresc.

Ele se adăpostesc

.

În tufişurile dese.

Au aici pătucuri, mese,

.

Scăldătoare, loc de joacă

Pentru pui de pitpalacă.

.

Mierla gustă din aril

Toată luna lui April.

.

Piţigoiul - titirezul

Ciuguleşte numai miezul.

.

Sturzul, după trebuinţe,

Se înfruptă din seminţe.

Vrăbiuţa dă cu ciocul

Să-şi încerce-ar vrea norocul.

.

Hai să facem două ture

S-o zbughim până-n pădure.

.

Că aici, pe săturate,

Ne-ncărcăm de sănătate…

………………………Galaţi, 26 februarie 2009

ÎNTÂMPLARE DE MIRARE

Un mugur sfios şi catifelat

Avea chef de conversat

Şi nu găsea, vezi bine, cu cine.

Fiindcă gâzele, ia-le de unde nu-s!

Că-i frig încă

Şi dinspre Apus

Se văd nori ameninţători.

.

Ele s-au ascuns

Sub streşini pe la subţiori

Că le e cam frică de vânt şi de nori

Să nu le ude pe-aripă

Şi să capete gripă.

.

Razele, nicicum

Nu voiau să se-arate.

Dar iată că

De nu-ştiu-unde se-abate

Pe-acolo o gărgăriţă pestriţă.

.

Ateriză chiar pe creştetul pufos

Şi-şi făcea toaleta

Să arate frumos

Căci rochiţa-n buline

Puţin şifonată

Stătuse-ntr-o palmă de fată

Puţin asudată.

.

-Mare pacoste,

Obiceiurile acestea cu măritişul,

După zborul suratelor mele,

Gărgătirătele.

.

Cine-o fi inventat

Acest obicei de-a zburatul

Şi de-a măritatul?

Ce, eu sunt peţitoare,

Să umblu din floare în floare neapărat

După miri, feciori de-mpărat?

.

Fetişcanele se iau după mine

Prin câmpii şi prin văi

După flăcăi

Şi chiar prin urzici

După feciori mai pitici.

.

„Unde vei zbura

acolo m-oi mărita!”

-S-o crezi mata!

Uite, aici mă aşez

Şi încep să brodez,

Să creez,

Că doar se ştie,

O gărgăriţă e creatoare

De poezie!

.

Muguraşul asculta ca vrăjit

Şi în sfârşit se roşi (adică-nverzi)

Apoi se albi dintr-o dată,

Dând la iveală o floare de cais

Înmiresmată…

………………………..

POVESTEA UNUI BOB DE GHINDĂ

Va fi odată, într-o zi,

Noi poate că nici nu vom şti

(de-aceea azi vom pomeni)

Va fi un bob de ghindă

Rătăcit undeva în tindă.

.

Lucios şi chelos,

Cu o coajă tare

Şi înăuntru, mirare!

.

Un miez aşa dulce şi bun,

Încât l-ar mânca

Până şi-un căpcăun!

Dar asta nu se va-ntâmpla

În povestea mea.

.

Cu-acest bobuleţ,

Roşcovan, gălbior şi cam fleţ

(pentru că singur rămâne mereu

. şi-i e greu),

Am gânduri mari,

(cam cât o pădure de stejari seculari).

.

Îl voi sădi uda, stropi cu stropitoarea mea,

Răsădi, curăţa, îngriji,

Până va ajunge lăstărel, şi în fine, copac,

Falnic stejar cu mlădiţe,

Cu fructe de jar

Numai bune pentru cuconiţele veveriţe.

.

Asta ar însemna şi eu să cresc, să trăiesc,

Să îmbătrânesc, făptură timidă,

Povestind despre bobul de ghindă…

………………………..

FLOAREA DE COLŢ

Pedepsită-i floarea, oare

Ca să stea la colţ în soare?

Doar pe creştete golaşe

Ce-s pleşuve şi trufaşe?

.

Căţărată pe un stei

Cine vine-n preajma ei?

Floarea asta de pe stâncă

Ce bea oare, ce mănâncă?

.

Floare rară, cum e ea

Se îmbracă-n catifea

În velur şi-n moale pluş

Parcă e pictată-n tuş.

.

Şi presată-ntr-o cutie

Zici că-i o bijuterie.

Doar un vultur cuibu-şi are

Lângă nestemata floare

.

Şi o capră neagră suie

Parcă să o bată-n cuie,

Vântul să n-o prăvălească

În prăpastia cerească.

.

-Gingaşă şi delicată

Ca o preafrumoasă fată

Cum stai singură-ntre nori,

Nu ţi-teamă uneori?

.

Vino să te joci cu noi!

Vino-n mijloc de câmpie

Să-ţi croieşti o nouă ie

Şi-o să-ţi dăm, cu patru foi

.

Un trifoi lucios, subţire,

Să-ţi devină ţie mire,

Să-ţi aducă mult noroc

Şi la toamnă, un boboc.

…………………….

CURIOZITĂŢI

E pur? Aş! Bietul iepuraş!

Căci s-a tăvălit pe tăpşan

Apoi în van

A-ncercat să se spele,

.

Căci calupul de săpun

Făcea ca lupul

Să urle hau, hau!

De parcă trebuia să-l spele

Pe Domnul Bau-Bau!

.

Şi-apoi, de unde să-i dau

Atâta săpun?

Mai bine să pun

De-o leşie

Care-mi place şi mie.

.

-Leşia te face să leşini?

-Nu, că doar nu e făcută din leşuri!

E o fiertură cu apă de ploaie

Care curăţă preşuri.

.

-Fiertura e din fier fierbinte?

-Nu, doar ţi-am spus şi nu mai repet

Că fac diabet.

-Înseamnă c-ai mâncat mult şerbet.

-Şerbet, dulceaţă, fondante. În fond,

Mi le-a dat tante Aglae

Care are o claie de păr uriaşă

Dar e drăgălaşă.

.

Să-ţi spun mai departe

Căci sunt grăbit foarte.

Doamna ridiche se ferea de ridicol

Adică să ridice un col sau o coală

Şi s-o vâre în oală,

Pentru cei cu burta goală.

.

Acolo, zarzavatul amestecat

Făcea zarvă,

Căci varza fusese stropită cu var

Şi părea murată cu siropul de mure

Sau afine, ori alte fructe de pădure.

În fine.

Mare pricopseală!

Să faci din scrob o scrobeală!

.

Ştiu eu reţeta ideală :

Cu oţet şi sineală!

Sau cu galben şofran care ţine un an.

.

Aflând ce s-a-ntâmplat

Pitulicea s-a cam pitulat.

O altă zburătoare a zburat zbârrr!

Un câine a făcut mârr!

Mâţa – miorlau,

Lupul : hau, hau!

Raţa : mac, mac!

Găina : cotcodac!

Purcelul : guiţ-guiţ

Şi şoarecele : chiţ-chiţ!

Un leu ruginit n-a putut să mai ragă;

Măgarul râdea : i-ha-ha!

Un bărzoi care mâncase prea mult usturoi

Striga : clamp-clamp,

Iar un hipocamp (un cal de mare)

Tăcea şi-nota în marea înspumegată

De parcă totul s-ar fi petrecut

Altă dată.

.

Apoi lucrurile s-au încheiat

La patru nasturi

Cu o duzină de plasturi,

Într-un mod cu totul neaşteptat

Pe care bineînţeles,

L-am uitat…

……………………

DE-A BERBELEACUL

În grădina de lumină

Gâzele de-a berbeleacul

Într-o zi ca azi, senină

Pe o rază îşi fac veacul.

.

Şi alunecă de-a dura

Prin văzduhul străveziu,

Ce mai tura, ce mai vura,

Să le număr nu mai ştiu.

.

Fiindcă sunt nenumărate

Îmbrăcate-n chip şi fel

Scunde, grase şi cam late

Ca un fel de clopoţel…

.

Altele-s subţiri, năltuţe

Ocheşele şi lucioase

Ce au sevă-n loc de oase

Musculiţe săbiuţe.

.

Astrul zilei dac-ar şti

De fărâmele de viaţă

Ce trăiesc numai o zi

De din zori de dimineaţă

.

El le-ar aduna din drum

Ca pe mărgăritărele

Şi pe un fuior de fum

Şi le-ar înşira mărgele…

………………..

OCHI DE ARBOR

Are lemnu-acesta ochi?

Să nu-i fie de deochi.

Are ochi şi vede tot.

Ei sunt negri şi rotunzi

Încât nu poţi să te-ascunzi.

.

Dacă tai o buturugă

Ochiul sare, o vârlugă

Şi auzi în fibr-o rugă

Şi o lacrimă prelinsă

Ce nicicum nu este stinsă.

.

După ochi şi după cercuri

Poţi să-i numeri anii miercuri.

.

Dac-o scorbură mai are

Poţi să juri că-i arbor mare,

Mai bătrân şi mai scorţos,

Arborele rămuros

.

Este-un arbor care are

O esenţă foarte tare :

Că-i stejar şi-i secular

Din familia foioase.

.

El ne-aduce mari foloase

Lemnul lui, de mare preţ

Prelucrat în chip isteţ

Şi artistic, se-nţelege,

.

Doar după tipic şi lege

Este mobilă luxoasă.

Uite-o şi la noi în casă.

.

Pentru păsări, animale

El e un palat mai mare.

După muşchiul lui cel verde

De te iei – nu te vei pierde

.

Prin pădure niciodată

Fiindcă Nordul el arată.

Suie-ntrânsul, nu mă mir,

Veveriţele în şir.

.

Ghinda-i foarte răspândită

Şi cu poftă ronţăită.

Păsările – un sobor

Se opresc în el din zbor

.

Asta pe nepusă masă

Şi-şi fac cuib în frunza deasă.

Printre arbori el e rege

Lucru-acesta se-nţelege.

.

În pădure-i socotit

Domnul pomilor – iubit

Iar în scorbura lui caldă

Cu mierică şi cu vin

Hibernează Moş Martin…

…………………….

NESFÂRŞIT IZVOR DE TAINE

E natura un tezaur

Uimitor de-armonie

Nici măcar un meşter faur

N-o întrece-n măiestrie.

.

Nesfrâşit izvor de taine

Şi mistere nepătrunse

Îmbrăcând diverse haine

La vedere sau ascunse.

.

Animale cu armură,

Carapace, solzi şi coarne,

Cu războinică alură

Care-s gata să răstoarne

.

Un copac sau sunt în stare

Dacă-n cale li se-arată

O dihanie mai mare

Să încingă-nverşunată

.

O dispută, se-nţelege.

Şi învinge doar acel

După a naturii lege

Care dovedeşte zel

.

Şi curaj dar şi putere

În această junglă mare

Care ceas de ceas îşi cere

Dreptul de la fiecare.

.

Fie gâză efemeră

Sau gigant care se-nfruptă

Dintr-o lume pasageră

Şi învinge-n orice luptă.

………………………

POVEŞTILE MUNŢILOR

Munţii au pe creste

Fiecare, câte o poveste.

Cântecele şi ele sunt punţi

Peste munţii cărunţi.

Le spun privighetorile,

De spintecă zorile,

Şi ciocârliile

De se îmbată cu ele

Până şi viile.

.

Codrul cu frunzele mii –

Ascunde tot atâtea poezii,

Iar în pădurile de pe-aici,

Se ascund legende

Cu uriaşi şi pitici.

.

Câmpiile – câtă iarbă şi floare

Ştiu şi ele istorioare.

Pe piciorul acesta de plai

Îngeri-copii zburdă ca-n Rai.

.

Marea, da marea,

De câte ori îşi schimbă culoarea,

Ne dăruieşte miracole

De toată splendoarea.

.

Iar cerul, cu miliardele lui de stele

De-ncap toate personajele-n ele,

Stă gata să ne ofere

Tot ce i-am cere.

.

Şi farmec şi şoapte,

În fiece noapte.

Azur peste pleoape

Şi mai ales, ni-l aduce

Pe Domnul aproape,

De câte ori îl chemăm

Împreună puţin să mai stăm,

Pe vreme rea şi furtună,

La fiecare faptă mai bună.

.

Cum să nu-ţi fie drag

Acest mirific meleag

Nemaivăzut,

În care te-ai născut?

.

În care-ai prins rădăcini

Şi ai mii de prieteni vecini?

În care ai rude şi cunoscuţi

Care te-ajută şi îi ajuţi.

.

Ţâşnit ca izvorul din cremeni,

Cu nici altul asemenea,

Şi pe care-l numeşti

Dintr-o iubire firească

ACASA ta românească.

.

Unde-i tărâmul acesta fermecat

Să mergem şi noi?

În zăvoi, prin trifoi?

.

Nu. E-n aceste foi, scrise şi colorate,

Dragă surioară şi frate.

Nu trebuie decât să le atingeţi

Şi o să vă convingeţi.

Să le răsfoiţi şi negreşit,

O să-l iubiţi…

…………………….

FLUIERAŞUL

Fluieraş din alunaş

Şi-a cioplit un ciobănaş.

L-a cioplit, l-a lustruit,

Şapte găuri i-a scobit.

Şapte găuri-găurele

Sunetul să intre-n ele.

Şi să iasă mai duios

Într-un ritm armonios.

.

Oile şi mieluşeii

Şi cârlanii, berbeceii,

Ba şi câinii de la stână

Pricopsiţi c-o slujbă bună,

Pe brânzică şi pe caş

Ascultau de fluieraş.

.

Sunetele fermecate

Se-auzeau în şapte sate

Într-o limbă păsărească

Dulce doină românească.

.

Prins-au oile să pască

Şi-ascultau şi mieluşeii

Clinchetindu-şi clopoţeii.

Iar în petecul de plai

Ai fi zis că eşti în Rai!

……………………..

DINŢII SOARELUI

Ştiu părinţii din părinţi

Soarele cum are dinţi

Şi cu dinţii lui că muşcă

Toţi copacii ce-s goi puşcă.

.

Ba te pişcă, să nu minţi,

Pân’ ce-n oase frigu-l simţi.

.

-Soare, îmblânzeşte-ţi firea

Şi învaţă ce-i iubirea

Arzătoare şi fecundă

Care pe pământ abundă.

.

C-ale tale suliţi-raze

Înmuiate în topaze

Parcă-s zâne cunegunde

Care se afundă-n unde.

.

Soarele c-un singur dinte

Intră-n sângele fierbinte.

Dacă tragi pe gât o duşcă

Nu mai simţi cum el te muşcă!

……………………..

TĂRÂM DE POVESTE

Vine, nu întâia oară

Prin făget, o căprioară.

Bea cu sete şi se-adapă

Steaua scânteind în apă.

.

Apa de izvor e bună,

Râde-n ea un ciob de lună.

Râde şi-un luceafăr stins

Într-un lac de necuprins.

.

De ce râd atâtea astre

În poienile măiastre?

Şi de se vin pe furiş

Cerbi şi ciute-n luminiş?

.

Eu vă dau o bună veste:

Că-i tărâmul de poveste

Unde poposesc eroi

Şi se nasc legende noi…

……………………………..

ÎN ZĂVOI

Hai să mergem la trifoi

În zăvoi

La scoruşi şi corcoduşi

Şi la mândre garofiţe

’N luminiş de poieniţe.

.

Ploaia nu ne sperie

Fiindc-avem o perie.

Dacă o arunci pe spate

Picătura nu străbate.

.

Aşadar, copii, fiţi gata,

Că doar aţi făcut armata

Şi-aţi deprins la grădiniţă

Cum să mergi în poieniţă.

.

Iat-o harnică albină!

Nu te teme, Cătălină!

Vai, un pui de păsărică

A picat din cuib de frică.

.

L-o fi căutând mămica

Disperată, sărmănica.

Stai să-l urc în cuib la loc

Şi să-i pun un vierme-n cioc.

…………………………….

TĂTICUŢUL GRĂURAŞ

În dumbravă de cu zori

Poposit-au cântători

.

Grăuraşul ostenit

De atât zburătăcit

.

Tremurând uşor guşiţa

Îşi prezintă grăuriţa

Unui vesel piţiguş

Un pitic dintr-un scoruş.

.

-Socotesc că-s norocos,

Zice graurul fălos.

.

Ziua cât cuprinde zarea

Mă ocup cu demâncarea,

.

Gândăcei şi viermişori

Pentru mamă şi feciori.

.

Fiindcă buna-mi soţioară

E mămică de aseară.

.

Şi-ntr-al clipelor – târziul

Îşi începe potpuriul

.

Din frânturi de glasuri mici

Pitpalace, rândunici,

.

Gaiţe şi falnici sturzi.

Nu te poţi opri să zburzi.

.

Flaute de mierle negre,

Sau ca gaiele integre.

.

Să-şi arate,se înfoaie

Firea lui cea prea vioaie

.

Vestea bună ce-a vestit:

Că e vară, în sfârşit!

……………………………

ZMEURA ŞI ZMEUROAICA

Zmeurică, zmeurea,

fruct zemos dintr-o vâlcea,

dintr-o pădurice deasă

eşti a Fragului mireasă.

verişoara lui Căpşună

altă fructă dulce, bună.

.

Mi-ar cădea ca mura-n gură,

însă Moş Martin mi-o fură

fiindcă tare-i sunt pe plac

fructele ce zeamă fac!

.

Nici chiar mierea nu-i displace,

spune-i Moş Martin şi tace!

.

Zmeuroaica însă este

într-o antică poveste

soaţa vajnicului Zmeu

teleleu şi paraleu.

Bâârrr!!! Mă-nfiorez şi eu,

fiindc-aşa-i de zgripţuroaică,

luptă, parc-ar fi tigroaică.

Să câştige-ar vrea mereu

şapte capete de zmeu

fioros cu şapte guri

lacome de murături.

.

Căci e mare tevatura,

lui îi place acritura.

L-am văzut mâncând, v-o jur,

când era-ntr-o zi mahmur.

.

Însă – n-am vorbit de-acel

fiu năstruşnic, Zmeurel.

Nu-i ici acru, nu-i nici dulce,

dar îndată te aduce,

că e dulce-acrişor

numai bun de vinişor

sau de-o rece zmeurată

bună pentru lumea toată!

.

Zmeurici şi zmeurele,

căpşunici şi căpşunele

sau afine afinate

flori de soc în dulci socate.

Ori murate, negre mure,

toate-s fructe de pădure.

Şi-s gustate, după mese

ca pe dulci delicatese.

Şi de miri şi de mirese

şi de naşă şi de naşi

de-nsetaţii de nuntaşi,

dar mai mult de copilaşi.

.

-Fă-mi măicuţă-o dulceţică

de frăguţi sau căpşunică!

Fă-mi un gem de zmeurele

sau de mure-n borcănele.

.

Zice Zmeul nostru: Hai că

vreau să beau o zmeuroaică.

Şi cu vocea lui bărbată

strigă: Adu-mi zmeurată!

Plescăind din paişpe buze

lipicioase şi mofluze.

.

Fiindcă, am uitat să spui,

Zmeuroaica, soaţa lui

nu-i prea bună gospodină

şi întreabă o albină.

.

De adună-albine-roi

să se sature apoi

de sirop de zmeuroi.

Hai şi noi şi hai şi voi!

.

Dragă Nică, dragă Tică,

este rost de-o dulceţică,

pregătită de albine

în zăvoiul cu sulcine!

……………………………….

CINE CUMPĂRĂ CASTANE?

Două gâze năzdrăvane

vând drumeţilor castane.

Din hârtie fac cornete

şi-ţi oferă chiar şi ţie

să le guşti pe îndelete.

.

Pricepute sunt şi apte

căci castanele sunt coapte.

Tare bun e gustul lor

când sunt scoase din cuptor.

Rumenite şi prăjite

ele-s nemaipomenite.

Dulci ca nişte acadele

am gustat şi eu din ele.

.

Însă din castane, ştii,

construieşti şi jucării.

Poţi să faci un măgăruş

şi-un căţel cu ochi de tuş.

.

Din chibrituri şi din aţă

faci o mâţă cu mustaţă,

patru iepuri jucăuşi

şi-o mulţime de păpuşi.

.

Cu duzini de bolduri mici

faci aripi de licurici,

chiar doi şoimi ce stau pe stânci

dar mai bine le mănânci!

……………………………

O BRÂNDUŞĂ

O brânduşă

iese pe uşă

şi vrea să facă

un duş.

Dar stropitoarea

nu are stropi

fiindcă a stropit

un greier

pe arcuş…

———————————–