-Eugen Dorcescu:,,POEME”
Copacii înfloriţi până la poale
Sub revărsări de soare şi azur,
Cu păsări şi albine împrejur,
Sunt chipul pur al amintirii Tale.
Şi râul. Şi zburdalnicul ecou.
Şi pajiştea cu verdea ei prezenţă.
Tot peisaju-i o reminiscenţă,
Cât pare el de proaspăt şi de nou.
Şi totuşi, în străvechea primăvară,
Mă pierd. Şi-s fericit. Un altul sunt.
Ins de ţărână, sânge şi Cuvânt,
Ce vede pomi şi flori întâia oară.
*
Pe-alee-n faţa mea — un porumbel.
Descins din albăstrimi, ca Sfântul Duh.
Un mesager de raze şi de puf,
Chemându-mă, din lume, către El.
O clipă a durat. Sau nici atât.
S-a revelat o clipă Cel Ascuns.
Dar cât a fost, a fost îndeajuns
Să-mi smulgă laţul morţii de la gât.
Verdeaţă-n jur. Copaci. Şi flori. Şi-un cer
În care urbea-ntreagă se topea.
Sorbeam adânc. Eram. Şi El era.
Şi-aştept să vină iar de nicăieri.
*
Copacii
florile ochilor şi le-au deschis.
Oraşul (plin de miresme, verdeaţă şi
flori) ar putea aminti de-un pierdut
paradis ?”
Alungaţi din Eden, alungaţi din ei înşişi,
mizeri,
fie că-i primăvară, fie că-i vară sau iarnă,
oamenii-s azi ca şi ieri.
Să uit pentru o clipă. Să privesc
lângă râu, cum răsar
flori de-ntuneric, flori de lumină,
ca-ntr-un paşnic coşmar.
Flori reflectate în ochi,
mlădiate în paşi, topite în voce,
flori — mesageri metafizici, ermetici,
înfricoşători —
în lumina feroce.
*
Inscripţie pe casa de la ţară :
Decazi, sau înfloreşti în primăvară ?
Zambile, spânz, bujori, lângă fântână,
Ridică şi-azi privirea din ţărână ?
Şi ţesătura ţarinei vecine
28
E-un rai de cârlegei şi de caprine ?…
Dintotdeauna spre întotdeauna,
Pluteau pe râu când soarele, când luna
Şi brazde moi, în boarea diafană,
Curgeau din infinit către Poiană…
Otrava amintirii ? Nostalgie ?
Nimic. Numai dezmăţ şi sărăcie.
Acelaşi infiltrat de vorbe goale,
Scursoare din ecrane şi jurnale,
Aceleaşi arătări humanoide,
Diseminate-n găşti şi în partide.
Râu mort. Deal sterp. Arinul şi stejarul,
Târâţi spre birt, cu umărul sau carul,
Într-un cuvânt : Aceeaşi tevatură,
Unde se bea, se minte şi se fură…
Şi-n mijloc — tu, căsuţă de la ţară,
Strămoş defunct, care-a uitat să moară.
*
De pe şosea, se
vede muntele cel mai înalt, retezat,
o platformă de piatră, pe
care neatinsele brize se zbat.
De dincolo, lumina văzduhului
abia se arată,
abia amintind lumina
de dincolo încă, neapropiată.
Suntem atât de departe ! Pe
şosea, în cenuşa amiezii,
împărţim lutul, şi iarba, şi
aerul, cu semenii, cu mieii,
cu iezii.
Suntem cumplit de departe ! În faţă-i
muntele. Şi lumina. Şi norul.
Şi-acea treaptă de piatră-n
văzduh, unde, la răstimpuri, Îţi
sprijini piciorul.
*
Nu e nimic mai
minunat,
mai sublim,
în lumea creată de
Iah Elohim,
nu e nimic şi
nici nu a fost
vreodată
ceva mai frumos
decât fânul uitat
din Poiana
uitată.
Fânul, greu de
rouă, de
flori,
traversat de raze şi
de triluri, în
zori,
fânul
răsfirat de
zefirul hai-hui,
fânul pur, ne-nceput,
pe al cărui covor
mi s-a părut
a zări,
când şi când,
urma Lui.
*
Lumina,
ca o maree,
inundă casa,
răvăşeşte grădina,
urcă, împreună cu
soarele,
pe râu, până-n munte,
şi săgetează izvoarele.
Apoi, coboară, şi
iarăşi coboară,
avalanşă
infinit de uşoară,
rămânând neclintită, plină,
întreagă,
din zenit până-n
miezul cetăţii.
Lumina –
substanţă
a eternităţii.
*
E atâta lumină!
Toată făptura
Îl aşteaptă pe Domnul
să vină.
Munţii, colinele,
Poiana, izvorul,
toate-şi clamează
în limbajul luminii,
nerăbdarea şi
dorul.
Oamenii doar,
covârşiţi de lumină,
par gârbove semne,
hieroglife de tină.
Au uitat că sunt
duh,
că în ceruri îşi au
şi Stăpânul şi
casa.
Semne sunt, fără
sens.
Îi rosteşte şi-i
scrie,
cu demonica ei asemie,
angoasa.
*
Coborând spre
Poiană,
zefirul străbate
livada în goană,
legănând
tulpinile
ierbii, tulpinile
florilor,
fisurând, ici şi
colo, umbrele
norilor.
Coboară şi
tu
pe urma zefirilor,
coboară şi tu,
spre Poiana în
care
se plimbă, în zori,
desfătat de răcoare,
printre pomi fericiţi,
Dumnezeul Oştirilor.
Sub cerul genezic, sub
al soarelui sfeşnic,
ce uşor te asameni
prototipului veşnic,
în acest paradis
fără oameni!
---------------------------
------------------
-------------------
-------------------
-------------------
-----------------------------------
------------------------------
-------------------------------
-------------------------------------
--------------------------
-------------------------------
-------------------------------
---------------------
--------------------------
-----------------------------
~~~~~~~~~~~
