Violeta Andrei:,,LIMBAJUL FLORILOR ÎN JOC DE ANOTIMPURI”
Atât de efemeri
Limbajul florilor e unu-aparte Încântător,
vorbind despre iubire,
Iar jocul de-a miresmele împarte
Prin anotimpuri, sfinte elixire.
Atâţia fluturi, cu dorinţi ardente,
Sunt trecători amanţi printre corole.
Parfumurile lor sunt sentimente
Vremelnice, ca timpul în console.
Când le privesc, visez la tine iară,
Mâna se-alintă-n gând, a mângâiere.
Făpturii tale dragi ar vrea să-i ceară
Căldura din lăuntruri prizoniere.
Într-un bizar periplu te mai chem,
Dar te alung când visul iarăşi piere-
De frigul nopţii lungi, de el mă tem
Şi de a toamnei rece adiere…
————————
Anotimp fierbinte
Sublimul poate-avea un dram de nebunie
Când soarele de vară dezmiardă umeri goi.
Iubirea-şi ia potirul sculptat în armonie
Îl umple-ncet cu taine şi le consumă-n doi.
Mai mult de un sezon, amurgurile-nvie
Şi prind a răscoli aprinse sentimente
Sub semnul utopiei, scăldată în folie
Se clatină zefirii seduşi, eminamente.
Puterea nu-şi mai ţine tăriile în frâie
Pe valul care-aduce la ţărmuri vise noi
Simţirea ştie doar în murmur să mângâie
Imensitatea tandră ascunsă-n calde ploi.
Iar liniştea ‘nfăşoară în mantii de tăcere
Seninele răgazuri, descoperind apoi
Fărâma de uimire şi din clepsidră cere
Numai nisip încins în gustul de despoi.
Când dragostea apare, aşa, ca o manie
Şi e înţelepciunea nebunului, e drept
Sublimul ei aduce cu-n dram de nebunie.
Dar e şi nebunia acelui înţelept.
———————-
Violeta Andrei ( GALAŢI )
---------------------------
------------------
-------------------
-------------------
-------------------
-----------------------------------
------------------------------
-------------------------------
-------------------------------------
--------------------------
-------------------------------
-------------------------------
---------------------
--------------------------
-----------------------------
~~~~~~~~~~~
