Constantin VLAICU: PĂDURILE VIRGINE DIN ROMÂNIA, PROTECŢIE SUB UMBRELA NOULUI COD SILVIC

Prin recentele acţiuni ale aleşilor noştri, se pare că ediţia din acest an a Lunii Plantării Arborelui, va fi ,,asezonată” cu un nou cod silvic,     Camera Deputaţilor adoptând săptamâna trecută un nou proiect de modificare a acestei importante legi, ce de câţiva ani se află în ,,chinurile     facerii”, aşteptând acum promulgarea.   O lege foarte importantă, de care se leagă, în mod cert, speranţele tuturor privind viitorul pădurilor noastre!l-26_-_Dia_Somogyi_-_Padure_virgina

Eludând opiniile pro şi contra din dezbaterile diverşilor factori interesaţi, cu argumente întemeiate pe diferite percepţii, marcate în varii nuanţe, exprimate în funcţie interese sau de poziţia fiecăruia în structurile socio-economice, în cele ce urmează voi face o referire strictă la un paragraf al acestei prevederi legislative, şi anume la cel dedicat reglementării regimului pădurilor virgine şi cvasivirgine, prin prisma importanţei ei, pe care o voi şi argumenta prin evidenţierea în mod anticipativ a       câtorva dintre efectele sale pozitive.

Înainte însă, găsesc necesar a preciza în mod mai concret ce sunt pădurile virgine: pădurile virgine sunt acele păduri în care lipseşte orice urmă de activitate a omului, cu alte cuvinte intervenţia omului aici este absolut nulă, de la începutul vieţii acestei păduri şi până în prezent, neexistând drumuri, poteci, cioate de arbori tăiaţi sau curăţaţi, nici un fel de construcţie, şi nici chiar păşunat de animale domestice. Ajutaţi de aceste criterii de categorisire ne putem imagina o pădure cu arbori bătrâni, aplecaţi, rupţi sau prăbuşiţi, insă în jurul lor alţi arbori tineri sau mai puţin tineri îşi îndreaptă zvelteţea în cursa spre lumină în locul liber lăsat în coronament de arborele aplecat, rupt sau prăbuşit. Caracteristic acestui arboret este varietatea de generaţii ale populaţiei de arbori, aflaţi într-o mare diversitate de stadii de vârstă, putând ajunge până la sute de ani. Referindu-ne la originea lor, posibil ca aceste păduri să dăinuie încă de la apariţia pădurilor acum 12.000 de ani, la finele ultimei glaciaţiuni ce a cuprins aria geografică pe care Europa o ocupă astăzi, în perioada post-glacială, perpetuându-se de atunci în mod natural sub stricta oblăduire a naturii.

Spre deosebire de ţările europene, unde pădurile virgine au fost distruse aproape în întregime, ţara noastră se bucură încă de suprafeţe consistente (cca. 200.000 de hectare, estimare făcută în lipsa unei evidenţe foarte clare la nivel naţional!), însă din păcate cu un puternic trend de diminuare în ultimii ani. În acest context, prin adoptarea unor măsuri legilative adecvate, îndreptate spre menţinerea şi protejarea acestora, România poate deveni un important depozitar de tezaur forestier al Europei. Se pare că acest aspect a fost sesizat şi de către iniţiatorii acestui proiect de lege, prin introducerea acestui paragraf, ce completează şi extinde prevederile legislaţiei anterioare, în care doar o parte dintre aceste păduri, incluse în arii protejate, erau ocrotite, restul nebeneficiind de nici o protecţie, fiind expuse pericolului de a fi distruse..

>>>>>>>>>>>>>>Constantin VLAICU: PĂDURILE VIRGINE DIN ROMÂNIA, PROTECŢIE SUB UMBRELA NOULUI COD SILVIC

Leave a comment »

LUNA PLANTĂRII ARBORILOR, EDIŢIA 2015

Manifestarea anuală ce are ca perioadă de desfăşurare intervalul 15 martie -15 aprilie denumită în mod generic ,,Luna Plantării Arborilor”, are o istorie oarecum bogată, începuturile sale ducând la anul 1872, când aceasta a debutat în Statele Unite la iniţiativa ministrului din acea vreme Sterling Morton, ca o consecinţă a despăduririlor masive ce aveau loc în perioada respectivă.

Pilda americană a cuprins apoi întreaga lume civilizată. Astfel, la primul Congres pentru silvicultură de la Paris, în anul 1901, reprezentantul Franţei a propus o moţiune în favoarea stabilirii unei sărbători a arborelui, formulate astfel:,, Să se creeze în fiecare ţară, în a doua duminică a lunii octombrie, o sărbătoare a arborelui, la fel ca cea din Statele Unite şi care să fie consacrată de către elevii şcolilor pentru a planta un arbore”.

La noi, iniţiativa demersurilor de masă a fost luată în anul 1902, de către un cărturar: Spiru Haret, în perioada în care era ministru al Cultelor şi Instrucţiei Publice. Serbarea ,,sădirii arborelui”, aşa cum a fost denumită iniţial, a prins teren, luând cu timpul caracterul unei adevărate sărbători de primăvară, al unei sărbători naţionale. Astfel, în anul 1937, la iniţiativa unui mare silvicultor Marin Drăcea, la vremea aceea înalt funcţionar în Ministerul Domeniilor, în cadrul manifestării, desfăşurată începând cu acel an sub denumirea de „Luna plantării arborilor”, au fost organizate 2910 serbări cu 388 de mii de participanţi, împădurindu-se 3714 hectare.

Începând cu perioada celui de-al doilea război mondial, acţiunea a fost întreruptă până în anul 1953 când ea a fost reluată sub     titulatura de „Luna Pădurii”, stabilindu-se prin lege perioada de desfăşurare martie-aprilie a fiecărui an. Din anul 1989, aceasta se serbează în perioada 15 martie – 15 aprilie, iar începând cu anul 2008, odată cu reeditarea unui nou Cod Silvic – Legea nr. 46/2008, se revine la vechea denumire, respectiv „LUNA PLANTĂRII         ARBORILOR “, sub care se desfăşoară şi astăzi.

De la domnul şef al Ocolului silvic Mehadia, inginer               Stelian VĂDUVOIU, aflăm că, aşa ca în fiecare an, Ocolul silvic Mehadia întâmpină această manifestare cu un întreg ansamblu de lucrări specifice de sezon, potrivite aceastei perioade. Personalul silvic va executa, pe lângă lucrările silvice anuale obişnuite, programate conform amenajamentelor silvice, şi activităţi ce ţin de diferitele aspecte ale unei bune gospodăriri a pădurii, de menţinere a unui grad normal de ordine şi echilibru a tuturor elementelor ce contribuie la buna desfăşurare a activităţii personalului silvic în debutul precum şi în cursul întregului an. Astfel, se vor desfăşura lucrări de curăţenie, întreţinere şi reparare a tuturor construcţiilor silvice, refaceri şi reamenajări a căilor de acces, a potecilor de vânătoare, a obiectelor de propagandă vizuală silvică, a barierelor şi indicatoarelor aflate de-a lungul căilor de acces în pădure, a împrejmuirilor, etc.

>>>>>>>>>>>>>>>>

Leave a comment »

Ionel POPA: Educaţia ca pregătire pentru viață

Larousse

La baza progresului în societatea umană stă creativitatea, inovația, la care se adaugă multă muncă și disciplină. Analizând multitudinea de probleme cu care se poate confrunta un om în timpul vieții vom constata că la aceleași probleme unii găsesc rezolvare, alții clachează. Care este diferența dintre cele două categorii? În primul rând capacitatea de a identifica soluții, fie ca proprie creație, fie ca o inovație, fie ca o adaptare a unei soluții găsite de altcineva și preluată de cel în cauză pentru că a știut unde să o găsească. Putem trage o primă concluzie-cu cât am citit și studiat mai mult, cu atât creierul nostru este capabil să ne furnizeze soluții la probleme cu care ne-am putea confrunta.De aceea poate, Malcolm X. spunea “Educația este pașaportul nostru pentru viitor, căci ziua de mâine aparține celor care se pregătesc pentru ea de astăzi.” Dar este de ajuns? Nu. Omul are nevoie mereu și de sprijinul celor din jur. Nimeni nu poate trăi izolat. A crea și menține relații puternice cu cei din jur presupune a avea caracter. Și știm că la om caracterul se formează în prima parte a vieții. Caracterul înseamnă moștenirea genetică a fiecăruia șlefuită prin educație. Sau cum spunea Socrate: „Educația este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas.”
Martin Luther King Jr. spunea că: “Inteligența plus caracterul este scopul adevaratei educații.” Probabil că la acele vremuri era suficient. Eu cred că o educație împlinită e ceva mai mult în vremurile actuale. Astfel fluxul puternic de informații cu care este bombardat zilnic creierul unui tânăr din era internetului îl poate foarte ușor corupe. De aceea, cred că o adevărată educație trebuie să aibă și o componentă morală puternică. Theodore Roosevelt chiar spunea că: “A educa o persoană în minte dar nu și în morală înseamnă să educi un pericol pentru societate.” Totodată, cred că procesul educațional este împlinit în momentul în care tânărul este ajutat să-și găsească calea. Adică la sfârșitul perioadei de educație el cunoaște o meserie, dobândește o pasiune, ce are la baza voința lui ca individ, pe măsura aptitudinilor sale. Prea des în ziua de azi cei ce termină un liceu nu se pricep la nimic. Dacă sunt întrebați ce-și doresc de la viață, habar n-au. De aceea, rătăcesc o perioadă, unii fără a-și găsi vreodată calea. Sistemul educațional ar trebui să-i ajute în a-și găsi calea.
Ar avea vreun interes un guvern în această direcție? Eu cred că un guvern serios, responsabil pentru generația actuală dar mai ales, pentru generațiile viitoare ar avea mult interes. Nelson Mandela spunea așa: „Educația este cea mai puternică armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea.” Dar conducerea țării trebuie să se concentreze pe acest aspect. Progresul țării trebuie să constituie cu adevărat politică de stat. De cele mai multe ori însă lucrurile stau invers. Politicienii au aflat următorul lucru: “Educația face oamenii ușor de condus dar greu de influențat, ușor de guvernat dar greu de înrobit.” A spus-o Peter Brougham încă din sec. IX. Și politicienii au concluzionat că de cât să conducă, mai ușor ar fi să influențeze. Adică decât să se preocupe permanent de progresul poporului, mai bine îl lasă de izbeliște și când vine campania electorală, care mai de care, caută să influențeze cu câte o plasă cu făină, o bere, mici etc. Cel mai ușor e dacă poporul e adus în stadiul de dependență totală față de ajutorul statului.

>>>>>>>>>>>>>Ionel POPA: Educaţia ca pregătire pentru viață

Leave a comment »

Cezarina ADAMESCU: Olimpia Sava, „O scenetă pentru fiecare”

SĂNĂTATEA PĂMÂNTULUI VĂZUTĂ PRIN OCHII COPIILOR

Olimpia Sava, „O scenetă pentru fiecare” – Vol.I şi II, Editura Olimpias, Galaţi, 2013

 Prin tot ce face şi ce scrie neobosita autoare Olimpia Sava are un singur ţel: acela de a face lumea mai2014-10-15_221242 bună. În virtutea acestei nobile aspiraţii, creează relaţii interactive, pledează cu mijloacele poeziei, teatrului, prozei pentru sănătatea pământului, pentru bunăstare şi pace, pentru o morală sănătoasă şi oameni fericiţi, dedicaţi, iubitori de semeni şi buni creştini.

Încă de la începutul activităţii literare şi-a fixat un program de abordare a principalelor teme existenţiale care sunt şi în atenţia organizaţiilor internaţionale de profil: de a proteja planeta împotriva încălzirii globale, de a lupta împotriva poluării, în apărarea vieţii, a păstra pacea între semeni, în diferite colectivităţi de copii şi adulţi, prin nobilul apostolat pe care l-a exercitat toată viaţa: acela de dascăl şi îndrumător pentru realizarea în condiţii normale a tuturor idealurilor.

După ce a scris câteva zeci de volume de poezii, apropiindu-se binişor de sută, pe cicluri şi tematici, Olimpia Sava s-a gândit să-şi adune în lacra de zestre, toate scenetele scrise pentru copii. Şi nu sunt puţine, astfel că a fost nevoie de două volume consistente de astfel de creaţii.

Inventivă, cu o fantezie debordantă, cu un spirit ludic demn de invidiat şi cu uşurinţa extraordinară a versificaţiei, Olimpia Sava s-a aflat acum în ipostaza de autor dramatic. S-a dovedit că aceste scenete şi mici piese pentru copii au mare impact printre micii beneficiari.

Volumul se deschide cu o scenetă ecologică „Să înveţe fiecare totul despre poluare”, în care micii ecologişti sunt confruntaţi cu poluanţii, luptă cu ei şi-i înving.

Cu răbdare şi multă determinare specifică profesiei vocaţionale, Olimpia Sava îi învaţă pe copii cum să prevină poluarea pământului, apei şi aerului, dar şi adâncurilor subterane de unde izvorăsc apele, despre plantele şi vieţuitoarele care populează planeta şi care, oricât de mici, au rosturile lor. Dar mai învaţă să nu accepte nici un gunoi, nici o dezordine, pentru că astfel se tulbură echilibrul ecologic şi dispar unele specii.

Toate aceste scrieri au rol didactico-pedagogic dar şi de divertisment.

Prin organizaţia „Prietenii Pământului” copiii se evidenţiază prin hărnicie, ingeniozitate şi prin faptul că prin tot ce fac, respectă şi iubesc natura.

Tematica variată, preocuparea pentru însuşirea unor noţiuni şi caracteristici, dar în special, uşurinţa de a se apropia de lumea celor mici, de sufletul copilului, fac din Olimpia Sava o autoare citită, jucată pe scenă, tradusă, învăţată, cuprinsă în manuale, caiete auxiliare cu diverse tematici, culegeri, antologii şi volume proprii. O asemenea notorietate pe care i-a adus-o literatura pentru copii, este greu de atins. Ea a ajuns să fie cunoscută în toată ţara, cuprinsă în proiecte didactice ale educatorilor, învăţătorilor şi profesorilor de gimnaziu.

>>>>>>>>>>>>-Cezarina ADAMESCU:Olimpia Sava, „O scenetă pentru fiecare”

Leave a comment »

FESTIVALUL „PINUL NEGRU BĂNĂŢEAN”

2013-03-26_221102

Administraţia Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei în parteneriat cu Primăria Băile-Herculane foto 159organizează la Băile-Herculane a X-a ediţie a Festivalului „Pinul negru Bănăţean”, în data de 31.05.2014. Festivalul este o acţiune iniţiată în cadrul Proiectului LIFENAT04/RO/000225 Pădurile de Pin Negru de Banat – Parte a reţelei NATURA 2000, implementat în perioada 2004-2007. Obiectivul proiectului a fost: „Conservarea pe termen lung a pădurilor sub-Mediteraneene de Pinus Nigra Banatica, incluse în Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei”.

Festivalul „Pinul negru Bănăţean” este o bună oportunitate de diseminare şi promovare a informaţiilor de interes local, regional şi naţional, în ceea ce priveşte importanţa de protecţie şi menţinere a acestor păduri pe plan European. În această dată, se sărbătoreşte şi Ziua Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei.

În cadrul festivalului comunităţile, care au interese în Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei şi nu numai, se vor implica direct prin participarea în cadrul spectacolelor în aer liber. Acestea vor oglindi identitatea culturală şi tradiţiile zonei. Anul acesta, în parcul central al staţiunii vor susţine spectacole ansamblurile folclorice din următoarele comunităţi: Mehadia, Cornereva, Isverna, Baia de Aramă, Padeş, Ponoare, Obârşia Cloşani, cât şi ansamblul folcloric „Dunărea” promovat de Asociaţia Valea Cernei. Totodată, deschiderea va fi marcată de defilarea reprezentanţilor comunităţilor în portul tradiţional caracteristic fiecărei zone.foto 178

O altă acţiune amplă din cadrul Festivalului, care a devenit un obicei pentru unităţile şcolare din majoritatea comunităţilor limitrofe parcului naţional, este Concursul de creaţie cu tema „Pinul negru Bănăţean”. Elevii participă la diverse secţiuni – desen, pictură, eseuri, poezie şi cântece – lucrările acestora sunt jurizate şi recompensate cu premii constând din diplome, cărţi, rechizite şi dulciuri.

În decursul anilor datorită acestui Festival, Pinul negru de Banat a devenit o emblemă a zonei ceea ce impune respect şi protecţie. De aici decurge şi motivaţia organizării acestui eveniment cu obiectiv multiplu, acela de menţinere a tradiţiilor, a diversităţii naturale şi a promovării acestora.

Andrea Cristescu – Responsabil relaţii cu comunităţile şi educaţie ecologică, tel. 0748127421

Leave a comment »

Constantin VLAICU: IMPORTANŢA PĂDURII ÎN EVOLUŢIA VIEŢII ŞI A SOCIETĂŢII – CONCEPT POLITIC ŞI SOCIAL

În evoluţia ei pădurea a fost mereu strâns legată de om, de activităţile sale. În trecut, ea i-a oferit casă şi masă, i-a fost alături în toate momentele grele, oferindu-i protecţie dar şi necesarul traiului 26şi de ce nu, privind dintr-o perspectivă mai amplă, evoluţia spre civilizaţie. Ceea ce constatăm astăzi, este că, prin diversificarea activităţilor omului, pădurea este mai mult ca oricând legată de acestea. Din nefericire, presiunea ce se pune asupra ei, ca efect al acestor activităţi, naşte acum o ameninţare, ce se accentuează din ce în ce mai mult, şi anume asupra evoluţiei şi chiar a existenţei acesteia.

Dezvoltarea la nivel global a activităţilor economice ce au ca obiect al muncii lemnul, aceasta având un corespondent de necontestat în creşterea demografică, duce către o percepţie logică a evoluţiei acestui fenomen, şi anume: cererea din ce în ce mai mare de produse finite necesare omului ce au la bază lemnul. La toate acestea se adaugă şi necesarul asigurării hranei prin mărirea fondului agricol, în foarte multe cazuri expansiunea agricolă desfăşurându-se prin defrişări masive. Privind lucrurile din această perspectivă, la o evoluţie demografică accentuată pentru deceniile următoare, aşa cum este ea anticipată de specialişti, iată că la o analiză bazată pe datele actuale, ce demonstrează o reducere tot mai accentuată a suprafeţelor de pădure la nivel global, viitorul pădurilor se învăluie într-o ceaţă a incertitudinii.

DSCF5937În acest context se naşte ideea unui concept social, dar şi politic, privind importanţa pădurilor în evoluţia vieţii şi a societăţii, concept necesar a fi promovat la toate nivelele sociale, în scopul protejării şi conservarii ei. Elementul esenţial, necesar a fi promovat la nivelul maselor, va cuprinde, într-o fază incipientă, conştientizarea rolului pădurilor, a funcţiilor ce le îndeplineşte aceasta în menţinerea echilibrului mediului, echilibru fără de care viaţa omului poate deveni un coşmar, generat de nesiguranţa, teama şi suferinţa, provocate de fenomene naturale scăpate de sub control, incompatibile cu o viaţă normală, aşa cum o cunoaştem noi astăzi. Promovarea acestui concept presupune în esenţa sa o modelare a conştiinţei umane. Căile sunt multiple, însă din păcate, drumul către o modelare a unei conştiinţe formate este foarte lung şi anevoios, mai ales când aceasta este dominată de indolenţă şi ignoranţă, acumulate într-o stare generală de facto. Neîndoielnic este greu dar nu imposibil, cu timpul tocmit ca aliat! Întrebarea care se pune este: cine, cum şi unde trebuie acţionat în acest sens?! În România, vocile celor ce susţin şi încearcă să promoveze acest deziderat sunt foarte slabe, lipsite de vlagă şi consecvenţă, ducând această idee în zona derizoriului, având ca efect neputinţa de convingere asupra maselor.DSCF6027

Ceea ce se mai poate constata este şi lipsa unui cadru adecvat de susţinere şi promovare a acestor idei. Cadrul politic şi cel social, le putem considera ca fiind fundamentale în exprimarea şi implemantarea acestui deziderat.

La noi în ţară, cadrul politic este ocupat de ,,umbra” unui Partid Ecologist, chipurile, ce promovează abstractul, fără o linie clară a conceptului, aducând adeseori privilegii absurdului şi penibilului sub umbrela ecologistă. În ceea ce priveşte România, se pare că există o oarecare orientare a populaţiei pentru susţinerea unor eventuale proiecte ecologice. Din evenimente recente se constată chiar un interes sporit asupra protejării fondului forestier din spectrul decimării pădurilor, ca efect al unui cadru legislativ neîngăduit de permisiv cu defrişările şi înstrăinările de pădure, acestea din urmă făcându-se în cele mai multe cazuri prin metode cel puţin dubioase, uneori chiar prin abuzuri şi încălcări ale legii, către persoane interesate strict în obţinerea de profituri prin tăierea acesteia. În acest context, devine indubitabilă potenţialitatea obţinerii unui substanţial capital electoral prin adoptarea unei poziţii clare privind aceste aspecte, şi aflarea unei metode de soluţionare a acestor situaţii, frustrările şi indignarea unor largi categorii sociale aflându-se la o cotă ce doar o forţă politică cu putere decizională şi potenţă de implicare într-o iniţiativă legislativă, o poate diminua.

Ceea ce trebuie să constatăm şi obligatoriu de subliniat este că menţinerea integrităţii fondului forestier trebuie să devină un deziderat ce trebuie ridicat la rang de interes naţional. În păstrarea avuţiilor unui popor, o lipsă de interes din partea celor rânduiţi de obşte pentru a le administra, poate duce la o prăpădire iremediabilă a acestora. Priveliştea oferită de ceea ce se întâmplă azi în România, ne dezvăluie sumbra previzibilitate a acestui prăpăd. Speranţele stau încă în cei ce cârmuiesc această ţară. Iniţiativa unui cod silvic, ce se anunţa ca o alternativă legislativă cu rol de reglementare a tăierilor şi eliminare a unor practici păguboase prin umplerea unor lacune legislative, după o amplă dezbatere publică, s-a năruit, din păcate, împreună cu proiectul politic USL. Totuşi, în lipsa unui partid politic solid, cu forţa construirii unei platforme politice ecologiste puternice, şi în lipsa unei preocupări din partea celorlalte partide ce domină viaţa politică din România, îndreptate spre problemele ce ţin de mediu, speranţele din zona politicului la această dată sunt extrem de vagi.

>>>>>>>>>>>-Constantin VLAICU: IMPORTANŢA PĂDURII ÎN EVOLUŢIA VIEŢII ŞI A SOCIETĂŢII – CONCEPT POLITIC ŞI SOCIAL

Comments (1) »

Puieţi plantaţi cu ocazia „Lunii plantării arborilor”

2013-04-11_232920

2014-03-24_230124

Administraţia Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei în colaborare cu Ocolul Silvic Băile-Herculane a organizat în data de 19.03.2014 o acţiune de conştientizare, cu ocazia „Lunii Plantării Arborilor”, prin implicarea elevilor de clasa a V-a de la Liceul Hercules din Băile-Herculane.
„Luna plantării arborilor”, se sărbătoreşte în fiecare an în perioada 15 martie-15 aprilie. Evenimentele prin care ne putem manifesta respectul faţă de natură şi faţă de păduri, care ne asigură o serie de resurse incontestabile, pot fi diverse. Acţiunea de conştientizare s-a desfăşurat în unitatea de producţie Iardaştiţa aparţinătoare Ocolului Silvic Băile-Herculane. Elevilor li s-a explicat în ce constă activitatea de reîmpădurire, speciile utilizate în aceste sens, modul de plantare şi importanţa unor astfel de activităţi pentru perenitatea pădurilor şi a vieţii pe pământ. De asemenea, participanţii au aflat despre aspectele istorice legate de evenimentul sărbătorit şi valorile naturale din Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei.
Activitatea practică a constat din pregătirea unei vetre de plantare şi plantarea propriuzisă a unui puiet de fag, paltin şi brad. Elevii au participat cu entuziasm la acţiunea de plantare şi au fost receptivi la toate informaţiile furnizate de personalul de specialitate din cadrul Ocolului Silvic Băile-Herculane.2014-03-24_230211
După încheierea activităţii de plantare, pentru a se verifica cunoştinţele acumulate, s-a iniţiat un joc, elevii formând un cerc, iar fiecare dintre aceştia a adresat câte o întrebare unui alt participant la joc, selectând respondentul prin aruncarea unui obiect către acesta. Acest joc a reprezentat o activitate competitivă, prin care fiecare elev a putut demonstra abilităţile de comunicare şi interacţionare, dar şi capacitatea de reţinere a unor informaţii noi.
Activitatea în ansamblu, a fost menită să le insufle elevilor respect pentru resursele pădurii şi dezvoltarea unui comportament ecologic faţă de valorile naturale.

Andrea Cristescu – Responsabil relaţii cu comunităţile şi educaţie ecologică

Leave a comment »

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 37 other followers

%d bloggers like this: