CEZARINA ADAMESCU:,,MEDITAŢII PASCALE-PĂMÂNT ÎNFLORIT”

Pilda biblică a Semănătorului care aruncă seminţe ce cad în locuri diferite, încolţind în funcţie de pământul în care cad, este superbă. Omul – făcut din lut şi suflare de Duh primeşte de-a lungul vieţii sale, mii şi mii de seminţe. Nu toate vor încolţi şi vor înflori. Cele căzute pe teren stâncos, vor fi luate de vânt şi risipite. Cele ajunse în pământ sterp şi uscat, vor fi, de asemenea spulberate de vânturi şi ploi. Puţine vor găsi pământul reavăn, apt de a primi seminţele de rod. Suntem noi gata să primim din mâinile Semănătorului Suprem seminţele care ne vor face capabili să devenim o grădină, la rândul nostru? Putem fi noi înşine seminţe, sprijinite de propiul pământ, aşa cum bine a spus Nichita Stănescu, în Elegia a 11-a, Intrare în muncile de primăvară.

Astfel de seminţe pot fi: de gând, de cuvânt, de faptă bună, de intenţie, de milostivire şi nu în ultimul rând, de iubire.

Dacă pământul inimii noastre e pregătit să le primească, din ele  vor naşte dublu, triplu, multiplu flori şi seminţe noi, proaspete.

În pământ sufletesc stau ascunse zeci de afecte. Destul însă, ca mâna semănătorului să le atingă, şi ele vor încolţi, vor creşte şi vor înflori, flori neasemuite.

>>>>>>>>>>>>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: