-15 martie-15 aprilie LUNA PADURII

Se spune, ca ,,datoria fiecaruia in viata este de a aduce pe lume un copil, a ridica o casa si a sadi un pom”.15 martie -15 aprilie reprezinta pentru pentru silvicultori, o perioada cu o semnificatie aparte in cadrul careia ,,sadirea pomului” capata valente deosebite atat prin prisma importantei procesului in sine cat si a importantei sadirii, in sufletele tuturor, a sentimentului de dragoste si respect pentru padure ca singură garantie pentru pastrarea si perpetuarea padurii, mentinerea echilibrului ecologic necesar unei vieti normale si sanatoase, atat pentru noi cat si pentru urmasii nostri. Acesta perioada, cunoscuta silvicultorilor de pe intreg mapamondul sub numele de ,, Luna Padurii”, constituie, in special la noi, un prilej pentru slujitorii padurilor de a face din padure un subiect de atentie, de a promova ideile silvice si in acelasi timp de a-si indruma semenii in rezolvarea acestei ecuatii a vietii unde padurea reprezinta o componenta esentiala fara de care celelalte componente nu-si mai gasesc locul si sensul in aceasta ecuatie: copiii ce-i aducem pe lume si casa ce o vom cladi, fara protectia oferita de padure, devin elemente iluzorii in mentinerea unui curs firesc al vietii pe Pamant.

Acest concept, aceasta sarbatoare are o lunga si interesanta istorie; cunoscuta in trecut sub numele de ,,Sarbatoarea sadirii arborelui” si mai nou numita ,,Luna padurii”, aceasta isi are originea in ideea de a ocroti padurea si a fost initiata in America in anul 1872 de catre ministrul agriculturii din acea vreme Sterling Morton, dupa ce distrugerea padurilor luase proportii atat de mari incat era iminenta disparitia tuturor padurilor, astfel declarandu-se ziua de 22 aprilie ca Ziua Arborelui. Prin aceste manifestari s-a castigat mai intai sufletul tineretului. Cand s-au sarbatorit 50 de ani de la initierea acestui stralucit obicei, presedintele Coolidge, printr-o proclamatie de o rara frumusete, a transformat serbarea intr-o saptamana forestiera spunand cu acea ocazie ca ,,Nu este destul ca guvernul sau organizatiile locale sa ia comanda; este vorba ca noi toti, fiecare cetatean in parte, san e modificam, san e prefacem sufletul si sa ne schimbam atitudinea noastra fata de padure”. S-a nascut atunci in America o adevarata religie a padurii si a arborelui, ceea ce a salvat si revigorat natiunea Americana, ajutand-o sa devina puternica, dupa ce fusese in pragul parabusirii ecologice.

Pilda americana a cuprins intreaga lume civilizata. S-a amplificat in Franta sub denumirea de ,,la fete de l’arbre”, sub genericul careia scolile, armata, biserica, populatia, organelle de stat au oficiat aceasta sarbatoare care nu s-a redus numai la o simpla ceremonie, ci a avut ca rezultat efectuarea unor lucrari de impadurire pe suprafete mari, fiind sustinuta de guvern si de presedintele tarii. La primul Congres pentru silvicultura de la Paris, in anul 1901, reprezentantul Frantei a propus o motiune in favoarea stabilirii unei sarbatori a arborelui, formulate astfel: ,, Sa se creeze in fiecare tara, in a doua duminica a lunii octombrie, o sarbatoare a arborelui, la fel ca cea din Statele Unite si care sa fie consacrata de catre elevii scolilor pentru a palanta un arbore

La noi initiativa demersurilor de masa a fost luata , in anul 1902, de catre un carturar : Spiru Haret, in perioada in care era ministru al invatamantului.

Serbarea sadirii arborelui, asa cum a fost denumita, a prins teren, luand cu timpul caracterul unei adevarate sarbatori de primavara, al unei sarbatori nationale. Astfel, in anul 1937 au fost organizate 2910 serbari cu 388 de mii de participanti, impadurindu-se 3714 hectare.

Incepand cu anul 1953, s-a stabilit prin lege, ca in perioada martie – aprilie a fiecarui an , in functie de conditiile climatice, sa se serbeze Luna Padurii. Incepand cu anul 1989, aceasta se serbeaza in perioada 15 martie – 15 aprilie, prin diferite manifestari cum ar fi : conferinte, simpozioane, aparitii la Tv si interviuri in presa ale unor personalitati din silvicultura, organizarea de santiere de impadurit cu elevi si studenti, etc

Facand aceasta succinta prezentare a istoriei respectivului eveniment am dorit sa fac cunoscuta amploarea si importanta mondiala a fenomenului, si, ca o concluzie, faptul ca ocrotirea padurii reprezinta o indatorire permanenata nu numai a silvicultorilor cat si a cetatenilor precum si a institutiilor statului, la fel cum ea este perceputa si prezenta azi in mentalitatea cetatenilor in toate statele civilizate ale lumii.

Constantin Vlaicu

2 Răspunsuri so far »

  1. 2

    iosif Elisabeta said,

    In diferite zone ale lumii, padurile sunt considerate adevarate sanctuare.Sii la noi codrul era un centru de viata; dacii se retrageau in padure,ele erau adapost si loc de odihna.Mai tarziu s-a dezvoltat o intreaga literatura ,poetii au cantat padurea.
    Noi am inceput sa distrugem acest rezervor de viata si de cunoastere.E bine ca exista asemenea initiative.
    Dar e deajuns? Ce-ar mai trebui sa facem? Cate intrebari raman fara raspuns.
    Elisabeta IOSIF


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: