CEZARINA ADAMESCU:,,CEA MAI MARE MIŞCARE GLOBALĂ – ORA PĂMÂNTULUI „

                                                                      -tabletă-

Nu voi face o pledoarie pentru Ora Pământului. Date şi informaţii destule se găsesc pe Internet. Vreau doar să subliniez apartenenţa la o mişcare, chiar dacă va dura numai o oră. Dar ce nu se poate face într-o oră? Eminescu şi-ar fi dat “toate” pentru “o oră de iubire”. Într-o oră poţi face cât într-o viaţă. Poţi exista şi poţi înceta să exişti. Raed Arafat, medical-minune, spunea într-un clip recent că, lucrând atâţia ani la SMURD, a învăţat practic, cât de vulnerabilă este viaţa. Acum eşti şi peste zece secunde nu mai eşti. Aşa zicea el.

Eu zic că poţi să nu mai fii, chiar şi într-o clipită.

Ora pământului, cea mai mare mişcare globală din istorie. Timp de un ceas, se vor aprinde toţi licuricii din candele şi vor fi stinse becurile.

            Mie nu-mi place să stau în întuneric. Niciodată nu mi-a plăcut. În copilărie, mă speriam de întuneric pentru că eram un copil temător.

            Nici astăzi n-aş merge noaptea pe afară.

            Dar, manifestarea comună de protejare a Pământului, conştientizarea omenirii despre pericolele pe care le reprezintă încălzirea globală, mă mobilizează. Iată că Pământul devine pentru o oră, un copilaş, în mâinile noastre. Cum să nu-l cinstesc şi să nu-l apăr, de vreme ce doar el ne ţine?

            Da, voi aprinde câteva candele. Voi stinge televizorul, calculatorul, radioul. În definitiv, în copilărie, citeam la o lampă cu gaz. Un fel de opaiţ. Strada noastră nu era electrificată încă. Mama gătea la o lampă cu petrol. Şi mâncarea parcă ieşea mai gustoasă.

            Pământul!…Când rostesc sau gândesc acest cuvânt, mă emoţionez. De ce? Atât de bătrân şi atat de fragil…

            Aşteaptă sprijinul nostru. Un dans al mâinilor libere, timp de o oră, va sprijini pământul. Putem să-l sprijinim şi cu tălpile. Aşa, ca să nu-l pierdem. Să fim siguri că e al nostru. Scriam cândva: “Cu tălpile goale/ sprijin pământul/ Cum şoimii sprijină cerul / Cum pruncul se-agaţă de sânul matern/  Cum zidul se-agaţă de iederă / aşa mă agăţ de ţărână” (Mysterion).

            Şi o altă dorinţă secretă de-a mea: “Să mă spăl cu pământul / înspumându-mi cu patimă / grumazul, mîinile, sânii / coapsa rotundă / şi astfel curată de lutul flămând / să-mi reînviu începutul /când apa mă înfierbânta răcoroasă, / seducătoare şi castă / în hăul fântânii / pe paşnicul grui / de acasă.” (Răspântii de sine).

            Aşa cum anticul Anteu, sprijinea Pământul pe umeri.

            Nu-ţi trebuie braţe vânjoase pentru a-l sprijini. Destul să întinzi mâinile spre cer, ca-n banerul publicitar care însoţeşte această mişcare mondială.  Chiar şi un copilaş poate sprijini pământul, preţ de un ceas. Din leagănul lui, întinde mânuţele. Şi lumea devine mai bună. Şi pământul mai tânăr. Iar noi, devenim mai puternici. Mai buni, mai demni, mai deschişi către celălalt.  

            De ce să nu încercăm? Doar nu costă nimic. Şi e atât de frumos! Mai frumos decât un spectacol astral.

            Măcar un gând despre Ora pământului, ne va însufleţi şi ne va face să ne simţim cu toţii, COPII AI PĂMÂNTULUI.

 

 

31 Martie 2012

 

CEZARINA ADAMESCU, AGERO

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: