-CEZARINA ADAMESCU:,,MEDITAŢII PASCALE: FLORILE NEASEMUITE ALE IERTĂRII – LIBERTATEA DE A IERTA””

            Până mai ieri, am trăit, vreme de 400 de zile şi tot atâtea nopţi, o povară îngrozitoare, de care nu credeam să mai scap. Aveam resentimente faţă de o persoană, cândva foarte dragă. Resentimente atât de puternice, încât, am distrus orice lucru îmi amintea de acea persoană. Am rupt, am şters, am eliminat. Aşa credeam eu. Şi cu cât voiam să îndepărtez urmele, cu atât ieşeau la suprafaţă mai intense, mai puternice. Totul mă lega de ea şi-mi raportam viaţa la acest reper îndepărtat. Şi nu mai puteam să mă bucur de nimic. Toate succesele îmi erau ciuntite.

            Eram aproape disperată că nu pot să uit şi să şterg câţiva ani din viaţă, timp în care, îmi agăţasem orice gând şi cuvânt de acea fiinţă.

            Era prea mult.

            Am purtat această povară în spinare şi în piept, un an şi două luni, timp în care, parcă n-am fost eu, cea dispusă a ierta orice, fără urmă de ranchiună.

            Îmi era greu, mă îmbolnăvisem de tristeţe şi de neputinţă, boli care s-au agravat în timp, atrăgând după sine, suferinţe fizice foarte mari şi noi boli interne şi externe care mă măcinau zilnic.

            Credeam că voi muri de durere.

            În acelaşi timp, mă rugam Psalmul 69 pentru iertarea duşmanilor şi o rugăciune foarte scurtă care suna aşa: “Doamne, adu-i la bunătate şi rugăciune pe toţi duşmanii mei.”

            Atât. De zeci de ori pe zi, de câte ori îmi aduceam aminte.

            Cu adevărat unii oameni, pe care nu-i mai văzusem de ani de zile şi care, probabil mă duşmăneau în secret, au venit singuri, cu gând de împăcăciune. N-am înţeles imediat. Apoi, îmi aduceam aminte de rugăciune.

            Însă înverşunarea acelui personaj principal,  cu care o rupsesem definitiv, era mai puternică decât orice rugăciune. Era mai puternică? Ba bine că nu.

            M-am trezit într-o dimineaţă (nu demult) şi instantaneu mi-a venit un gând de pace şi iertare. De la înger, de la Dumnezeu? Nu ştiu. Ştiu doar că i-am trimis două semnale pozitive, rod al colaborării noastre.

            Imediat mi-a răspuns cu o bunăvoinţă demnă de marile caractere.

            Am înţeles că şi acea persoană suferise din aceeaşi cauză dar nu îndrăznea să recunoască, nici să ceară iertare.

            N-a mai fost nevoie de nici un cuvânt!

            Totul a decurs atât de firesc. Şi toate zidurile, gardurile, zăvoarele au căzut într-o clipită. Ne-am trezit ca în urmă cu 400 de zile şi nopţi şi ca de-o mie de ani, aceeaşi tovarăşi de tras împreună, oiştea singurătăţii.

            De ce a trebuit să treacă atât?

            Lipsa comunicării într-o relaţie este fatală. Poate distruge sufletele. Poate ucide tot ce-i mai frumos, atrăgând după sine, boala cea mai cumplită: ura. Acum mă simt uşoară, despovărată, liberă, liberă să zbor din nou către spaţii înalte.

            Şi totul datorită unor simple apeluri care au fost pe deplin înţelese.

            Teama de ridicol, de înfrângere ne poate împiedica de multe ori să dăm frâu liber sentimentelor.

            Şi astfel înnăbuşim floarea cea mai frumoasă din sufletul nostru: iertarea.

            Consider iertarea, cel mai preţios dar pe care Dumnezeu ni l-a făcut.

            Datorită ei, devenim din nou, oameni curaţi, buni, frumoşi, aşa cum am fost încă înainte de început, în Raiul nostru de acasă.

            Eu am reuşit. A fost cea mai grozavă izbândă, de a-mi înfrânge ostilitatea, mania, de a fi din nou eu însămi.

 

 

            29 martie 2012

           

            CEZARINA ADAMESCU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: