-Constantin VLAICU: PĂDUREA ROMÂNEASCĂ TRECUT, PREZENT ŞI VIITOR ÎN CONŞTIINŢA POPORULUI ROMÂN

,, Pădurea nu trăieşte numai cu căldura soarelui, cu ploaia cerului, ci trăieşte, mai cu seamă azi, cu roua inimii româneşti, care poate face şi păstra pădurea în piatră seacă şi care atunci când lipseşte usucă şi cele mai frumoase păduri pe care ni le-a dăruit un Dumnezeu iubitor al pământului românesc.”

Prof. Marin Drăcea, 1938.

 

Odinioarã, pãdurile noastre, prin mãreția lor, puteau fi lesne confundate cu însãși veșnicia acestui popor, istoria pãdurii îngemãnîndu-se astăzi strâns cu istoria poporului român. Aceastã îngemãnare se pare cã a produs, prin profunda ei semnificație, și celebru dicton: ,,codrul e  frate cu românul”, al cãrui adevãr din pãcate constatãm cã se risipește azi, încet, încet, odatã cu îndepãrtarea pãdurii de viața și de sufletul nostru.

Lumea anticã, din motive controversate astãzi, a cunoscut mai puțin abilitãțile poporului din zona Carpato-Danubianã, acest teritoriu fiind cunoscut de antici mai mult ca meleagul pãdurilor de nepãtruns, a rãzboinicilor temuți și ai lui Zamolxis. A fost, pânã la cucerirea de cãtre romani, un tãrâm aspru, înconjurat de mister, presãrat cu pãduri dese. Învãluit de acest mister, s-a nãscut mitul getic, ce a devenit unul dintre cele mai obsedante și mai puternice mituri din imaginația anticilor. Originea acestui mit se pare cã stã în însãși adâncimea înfricoșãtoare a pãdurii dacice, ea fiind, cum evocã anticii, adãpostul acestui popor și, clar pentru noi astãzi, sursa existenței și dezvoltãrii lui. Codrul este invocat și în prezent, în reminiscențe de formule magice, ca exemplu ,,foaie verde”, ascunsã în cântecul popular.

Romanii, dar și alte popoare ce tânjeau la bogãțiile dacilor, învãluite la rândul lor în aceeași tainã a misterului, cunoșteau aceastã pãdure de departe, când se vedeau nevoiți sã o ocoleascã – sau mai de aproape când, în întunecimea ei, pierea vreo legiune sau un general faimos. Atunci, umbra pãdurii dacice ajungea pânã la Roma, și de ea vorbeau poeți și cronicari, care notau dezastrele petrecute acolo. Ca exemple, în anul 74 i.H., Caius Scribonius Curio, care îi învinsese pe dardani în Tracia, voia sã-i supunã și pe daci și ajunsese pânã la Dunãre, dar înspãimântat de pãdurile pe care le vedea s-a oprit. S-a întors din drum fãrã sã porneascã vreun rãzboi. Roma s-a emoționat de moartea lui Cornelius Fuscus, în anul 86 d.H. care se înmormântase cu toatã legiunea lui în pãdurea blestematã, fãrã urmã. Înfricoșãtoarea pãdure nu se clintise – rãmânea mereu tãcutã, întunecatã, cu secretele ei! Pentru mintea anticilor, era în toate acestea nu numai un mit care inspirã teamã, ci și ceva magic ce izvora din geniul acelui popor și venea în apãrarea lui, ascunzându-i realitatea. Pãdurea era fondul obscur unde se urzea secretul!

Iatã cã astãzi pãdurile spațiului carpato-danubiano-pontic, în care trãim ca urmași ai acelui popor,  nãscut și crescut la poalele ei, sunt în continuu declin în acești peste douã mii de ani, care ne despart de mãreția codrilor-leagãn a civilizației poporului nostru. Gradul de împãdurire a acestui teritoriu a scãzut în tot acest timp, de la aproximativ 80% la 29%, cât este în prezent, sub media europeanã care este de 30%. Dacã avem în vedere doar pãdurea ecologic funcționalã, acest procent este de numai 24%, sub cel optim de 40%. Din acestea, o bunã parte, retrocedate unor proprietari ce adeseori se încãpãțâneazã sã nu înþeleagã și sã nu respecte principiile ei de funcționare și gospodãrire, sunt agresate și brãcuite, tocmai datoritã acestui fapt, fãrã un minim discernãmânt.

În contextul tendinței de diminuare a fondului forestier, pornitã odatã cu progresul societãții, generat în mare parte de Revoluția Industrialã din secolul XIX, s-a impus inițierea unui proces de reglementare silvicã, proces ce la noi continuã sã se desfãșoare și în prezent, având același scop final, ca la început: de stopare a reducerii suprafețelor de pãdure. Primele legi silvice în țara noastrã au apãrut în anul 1881, odatã cu elaborarea primului Cod Silvic, numit, ,,Codicele silvic”, urmat de cel de-al doilea Cod silvic în anul 1910.

Istoria mai recentã înregistreazã o succesiune din ce în ce mai rapidã de legi organice, elaborate în sprijinul gospodãriri raþionale și durabile a pãdurilor din țara noastrã, acestea fiind prezente în codurile silvice din anii 1962, 1996, 2008, în prezent lucrându-se pentru elaborarea unuia nou. În acest caz, modificãrile fațã de legislația anterioarã au drept obiectivprincipal diminuarea tãierilor ilegale și a abuzurilor în activitatea de exploatare a pãdurilor. Astfel se dorește ca mãsurã de reglementare a exploatãrii durabile a pãdurii, sã nu se mai vândã lemnul pe picior, astfel comercianții sã nu mai poatã intra în pãdure, astfel, administratorulpãdurii va scoate la licitație serviciulde exploatare a masei lemnoase,lemnul va fi scos la drumul forestier,va fi sortat, va fi marcat cu plãcuțecu numãr de înregistrare și cu serieși va fi comercializat de cãtreadministrator. Tot administratorul vaîntocmi avizul de însoțire a mãrfii”, cum precizeazã Ministrul delegat pentru Pãduri, Ape și Pisciculturã, Lucia Ana Varga. A doua modificare importantã a Codului Silvic, cea referitoare la infracțiuni, prevede aplicarea Codului Penal și pentru furtul de masã lemnoasã. „Vom aplica Codul Penal pentru furtul de masã lemnoasã, așa cum se aplicã pentru orice furt. Vom interzice transportul lemnului pe drumurile publice pe timp de noapte, iar a treia mãsurã, tot pentru a întãri aceste sancțiuni, va viza introducerea autorizației de practicã pentru lucrãtorii din domeniul silviculturii”, subliniazã Domnia Sa. Potrivit Doamnei Ministru, aceastã autorizație presupune cã, atunci când se constatã nereguli în pãdurea pe care un pãdurar o administreazã, aceastã autorizație de practicã se va ridica, iar pãdurarul va avea activitatea suspendatã. Ministrul delegat a mai spus cã doar Franța mai vinde lemnul pe picior, restul țãrilor europene aplicã regulile care vor fi prevãzute de noul Cod Silvic. Ea a estimat cã, prin aplicarea acestui nou Cod, circa 60 – 70% din furtul de masã lemnoasã va fi stopat. În pofida actualului nivel scãzut al fondului forestier național, spre deosebire de alte țãri ale UE, România are încã tezaure naturale unice în Europa, arhetipuri de valoare excepționalã, de mare interes internațional: deține celn mai înalt nivel al biodiversitãții forestiere pentru zona temperatã a Europei; posedã încã cel puțin 250.000 hectare de pãduri virgine și cvasi-virgine de mare interes din punctul de vedere al biodiversitãții și stabilitãții; este țara în care pãdurile adãpostesc populații viguroase, unice de specii sãlbatice care aproape au dispãrut în alte țãri europene (urs, lup, râs ș.a.); dispune încã de unicul peisaj forestier intact în zona temperatã a Europei (zona munților Retezat – Godeanu – Țarcu). Se sperã ca viitorul Cod silvic sã conținã suficiente dispoziții care sã asigure dãinuirea acestor arhetipuri de valoare științificã extraordinarã, patrimoniu natural al României.

Mai este totuși o problemã, ce nu poate fi ignoratã în contextul actual: noile legi, strategiile, și toate programele stabilite prin acestea, vor fi zadarnice, dacã respectul pentru pãdure nu va dobândi o mai largã înțelegere la nivel public, dacã nu va pãtrunde în sufletul românilor, de la copil la bãtrân. Fãrã îndoialã, viitorul pãdurii românești va sta în sufletul, în conștiința noastrã și a semenilor noștri.

Constantin Vlaicu, membru Uniunea Ziariștilor Profesioniști

Mehadia-martie 2013

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: