-Cezarina ADAMESCU:Olimpia Sava, „O scenetă pentru fiecare”

SĂNĂTATEA PĂMÂNTULUI VĂZUTĂ PRIN OCHII COPIILOR

Olimpia Sava, „O scenetă pentru fiecare” – Vol.I şi II, Editura Olimpias, Galaţi, 2013

 

            Prin tot ce face şi ce scrie neobosita autoare Olimpia Sava are un singur ţel: acela de a face lumea mai bună. În virtutea acestei nobile aspiraţii, creează relaţii interactive, pledează cu mijloacele poeziei, teatrului, prozei pentru sănătatea pământului, pentru bunăstare şi pace, pentru o morală sănătoasă şi oameni fericiţi, dedicaţi, iubitori de semeni şi buni creştini.

            Încă de la începutul activităţii literare şi-a fixat un program de abordare a principalelor teme existenţiale care sunt şi în atenţia organizaţiilor internaţionale de profil: de a proteja planeta împotriva încălzirii globale, de a lupta împotriva poluării, în apărarea vieţii, a păstra pacea între semeni, în diferite colectivităţi de copii şi adulţi, prin nobilul apostolat pe care l-a exercitat toată viaţa: acela de dascăl şi îndrumător pentru realizarea în condiţii normale a tuturor idealurilor.

            După ce a scris câteva zeci de volume de poezii, apropiindu-se binişor de sută, pe cicluri şi tematici, Olimpia Sava s-a gândit să-şi adune în lacra de zestre, toate scenetele scrise pentru copii. Şi nu sunt puţine, astfel că a fost nevoie de două volume consistente de astfel de creaţii.

            Inventivă, cu o fantezie debordantă, cu un spirit ludic demn de invidiat şi cu uşurinţa extraordinară a versificaţiei, Olimpia Sava s-a aflat acum în ipostaza de autor dramatic. S-a dovedit că aceste scenete şi mici piese pentru copii au mare impact printre micii beneficiari.

            Volumul se deschide cu o scenetă ecologică „Să înveţe fiecare totul despre poluare”, în care micii ecologişti sunt confruntaţi cu poluanţii, luptă cu ei şi-i înving.

            Cu răbdare şi multă determinare specifică profesiei vocaţionale, Olimpia Sava îi învaţă pe copii cum să prevină poluarea pământului, apei şi aerului, dar şi adâncurilor subterane de unde izvorăsc apele, despre plantele şi vieţuitoarele care populează planeta şi care, oricât de mici, au rosturile lor. Dar mai învaţă să nu accepte nici un gunoi, nici o dezordine, pentru că astfel se tulbură echilibrul ecologic şi dispar unele specii.

            Toate aceste scrieri au rol didactico-pedagogic dar şi de divertisment.

            Prin organizaţia „Prietenii Pământului” copiii se evidenţiază prin hărnicie, ingeniozitate şi prin faptul că prin tot ce fac, respectă şi iubesc natura.

            Tematica variată, preocuparea pentru însuşirea unor noţiuni şi caracteristici, dar în special, uşurinţa de a se apropia de lumea celor mici, de sufletul copilului, fac din Olimpia Sava o autoare citită, jucată pe scenă, tradusă, învăţată, cuprinsă în manuale, caiete auxiliare cu diverse tematici, culegeri, antologii şi volume proprii. O asemenea notorietate pe care i-a adus-o literatura pentru copii, este greu de atins. Ea a ajuns să fie cunoscută în toată ţara, cuprinsă în proiecte didactice ale educatorilor, învăţătorilor şi profesorilor de gimnaziu.

            Scenetele ei s-au reprezentat în diverse locaţii: şcoli, laboratoare, scenele caselor de cultură şi căminelor culturale, grădina botanică, pădure, grădini publice, la serbări câmpeneşti, lecţii pe viu, cu decoruri naturale, ori

la Casa Corpului Didactic, la Biblioteca Judeţeană „V.A.Urechia” şi alte locaţii neconvenţionale.

            Prima scenetă „Să înveţe fiecare totul despre poluare”, are toate atributele teatrului şcolar, cu scenografie, costumaţie, personaje, intrigă, învăţăminte, iscusinţă în folosirea vocabularului şi a termenilor noi, specifici acestei discipline.

            Autoarea, prin vocile Ecologiştilor trage un semnal de alarmă pentru omenire, educând-i pe copii în spiritul dragostei şi grijii pentru protejarea naturii. Ea le cultivă spiritul de răspundere pentru faptele lor, dar şi pentru neglijenţa altor oameni. Unul dintre ecologişti le spune celorlalţi: „Noi vom fi cei vinovaţi / Şi, desigur, acuzaţi / Că trăim cu nepăsare, / Când natura toată moare.”

            Iată că, atunci când oamenii sunt nepăsători, vin copiii şi-i trag de mânecă, atenţionându-i că au greşit, dacă au aruncat hârtii pe stradă, mucuri de ţigară, sticle şi pungi de plastic. Aici se probează înţelepciunea care spune că, adevăratul rău se săvârşeşte atunci când oamenii buni nu fac nimic ca să-i împiedice sau să-i prevină.

            Şi, cu răbdare, îngăduinţă şi tact pedagogic, autoarea le explică etapele pe care le au de parcurs în această acţiune măreaţă de a salva pământul de poluare, problemă generală, înscrisă la O.N.U. şi la U.N.E.S.C.O – drept prioritate nr. 1, problemă gravă, care îi poate afecta pe toţi locuitorii planetei.

            Asemenea orientare spre un scop umanitar este cât se poate de binevenită, căci se cunoaşte ce dezastre poate provoca omul planetei, doar printr-o simplă neglijenţă sau o apăsare greşită de buton. Prevenirea acestor rele se face pe etape: mai întâi, informarea, cercetarea datelor problemei, apoi colaborarea cu ceilalţi factori. Cu paşi mici se ajunge astfel, la un pas uriaş: sădirea mentalităţii că Terra este a noastră şi că trebuie s-o protejăm şi s-o îngrijim, dacă vrem ca viaţa pe ea să nu fie periclitată. Avem o datorie de onoare: să lăsăm planeta curată nepoţilor noştri.

            Fiecare copil trebuie să ştie că puţinul realizat de el contează şi se adaugă la Marele Bine.

            Aflăm că bioxidul de carbon rezultat din arderea de carburanţi e un mare poluant care produce în atmosferă efectul de seră, periclitând echilibrul natural. Monoxidul de carbon este un alt duşman al naturii care poate produce boli grave. Bioxidul de sulf rezultat din ţiţei şi din cărbune se înscrie şi el pe lista poluanţilor care atacă aparatul respirator. În combinaţie cu apa formează acidul sulfuric – cauza principală a ploii acide care omoară orice plantă sau vietate minusculă. Mercurul este şi el otrăvitor şi atacă sistemul nervos.

            O adevărată lecţie de biochimie expusă în vers clar, uşor de reţinut. Şi cum să nu înveţi uşor când toate acestea devin personaje negative într-o piesă de teatru?

            Plumbul – atacă celula umană. La fel oxidul de azot, gazul sulfuros ce distrug plantele dar şi omul şi animalele şi chiar şi piatra.

            Fosfaţii, proveniţi din detergent şi din apele uzate, reziduurile de petrol sunt foarte nocive pentru vietăţile marine, pentru plante şi oameni. Radiaţia provocată de energia nucleară provoacă mutaţii în organisme. Insecticidul – foarte dăunător, ucigând buruieni, animale dar afectând şi organismul uman. El se poate găsi şi în alimente. Fumul şi sora lui, funinginea, invadează şi ele atmosfera, poluând-o. În sfârşit, praful, pretutindeni întâlnit, cunoscut de toţi, dacă e înghiţit sau e absorbit pe nări şi în piele, provoacă tulburări şi boli. Plasticul, obţinut prin C.F.C.uri, este, de asemenea, foarte dăunător. Alte substanţe toxice: toluen, benzen, xilen – acţionează asupra organismului provocând infecţii. Nitraţii, de asemenea combinaţi cu ozonul, produc mult rău omenirii.

Un tablou complet al poluanţilor, prezentaţi în chip artistic, în vers şi cântecele pentru a fi reţinuţi mai bine.

            Copiii sunt sfătuiţi să-i vină în ajutor „ozonului cel străbun” – care e aerul cel bun.

            E foarte interesant cum autoarea îi pune pe copaci să grăiască omeneşte, să ceară ajutor împotriva duşmanilor naturii, iar cei mici, iubind natura, îi protejează. Şi împreună, copacii eliberează oxigen bun. Ba şi florile au un cuvânt preţios de spus. Oameni şi plante îşi dau mâna să salveze ce-a mai rămas bun în natură, să o înfrumuseţeze, să-i dea alt chip decât cel prăfuit şi îmbâcsit de petrol şi de alţi poluanţi. Foarte instructivă această scenetă şi foarte educativă, chiar şi pentru cei maturi care nu ştiu să se ferească sau neglijează aceste aspecte vitale şi abia când se îmbolnăvesc iau aminte. Sau nici atunci.

            Această scenetă a fost jucată de copii cu mult entuziasm şi ei au rămas cu aceste cunoştinţe, fixate pentru totdeauna, acţionând în consecinţă. Copacii, gazonul, arbuştii, florile sunt protejate şi cultivate de cei mici, cu multă dragoste fiindcă ei contribuie toţi, la menţinerea vieţii.

Lumea pe care ne-o propune Olimpia Sava este uin paradis terestru. Prin dulceaţa şi gingăşia versului ei, care se apropie de cele ale marilor scriitoare pentru copii: Otilia Cazimir, Grete Tartler, Nina Cassian, Silvia Chiţimia, Elena Farago, dar şi Victor Eftimiu, Eduard Jurist, Gica Iuteş, Mircea Sântimbreanu şi alţii, care s-au aplecat cu multă afecţiune asupra celor mici, autoarea de faţă va rămâne pe un loc fruntaş în literatura de gen, atât de instructivă şi de plăcută pe care a cultivat-o toată viaţa, nu numai cantitativ, dar şi calitativ.

Ea a scris versurile şi pentru „Imnul ecologiştilor” care se cântă în şcoli şi în asociaţiile ecologice din întreaga ţară. Ar putea fi şi autoarea unui manual auxiliar în acest sens, bine documentat, cu creaţii de-ale sale menite să-i educe pe copii în spiritul apărării naturii şi salvării vieţii planetei. Totodată, Olimpia Sava lansează adevărate apeluri, lecţii şi îndemnuri de etică, de convieţuire paşnică, înţelegere, bunăvoinţă, bucurie, credinţă în Dumnezeu.

Toţi ecologiştii vor / S-adreseze tuturor / Un apel: Să preţuiţi / Mediul în care trăiţi. // Sunt adevărate gafe / Să lăsaţi „autografe” / Sau orice zgârieturi / Pe copaci, chiar şi-n păduri. // Să planteze fiecare, / Dacă nu un pom, o floare, / Resturile, chiar hârtii, / Nu le aruncaţi, copii! // Generaţiei de mâine, / Să-i lăsăm, cum se cuvine, / O natură sănătoasă, / Îngrijită şi frumoasă!” – sunt cuvintele cântecelului cu care se încheie sceneta.

În acelaşi context este şi sceneta „Dacă apa e curată, viaţa ni-i asigurată”. Aici avem o confruntare între poluare şi natură. Apele poluate cer ajutor. Poluarea este întruchipată ca o vrăjitoare „cu putere foarte mare”, neîntrecută în rele: „Tot ce voi aţi aruncat, / În pământ am adunat / Şi atac la suprafaţă / Tot ce îmi apare-n faţă./ Am adus la disperare / Lumea înconjurătoare.”

Râul poluat, Lacul Poluat, unde sunt deversate substanmţe chimice provenite din fabrici şi uzine, „Şi în mine-s deversaţi /cadmiu, plumb, mercur, fosfaţi, / Nichel arseniu, fenoli / Şi-alţi aducători de boli” – strigă Lacul Poluat, altădată limpede şi liniştit.

Cancerul, anemia, bolile severe ale sistemului respirator, locomotor, sunt provocate de cadmiu, plumb, mercur, arseniu, amoniac.

Autoarea subliniază că omul este răspunzător direct de poluare, prin aruncarea în ape a deşeurilor şi gunoaielor. Şi dacă el îşi face singur rău prin aceste neglijenţe şi acţiuni contra naturii, tot el trebuie să îndrepte răul făcut. Ideea poetei de a transforma în personaje toţi aceşti poluanţi este remarcabilă, fiindcă se înţelege mai bine care sunt adevăraţii dăunători şi distrugători ai echilibrului ecologic.

Dunărea, cea mai afectată pentru că în ea se varsă toate râurile, cere ajutor. Oxigenul, palid, slăbit, împuţinat, supravieţuieşte cu greu atâtor agresori.

Apa subterană este otrăvită şi ea de substanţe care se infiltrează. Aici intră în scenă şi bolnavii, cu diferite afecţiuni care se plâng că, spălându-se pe mâini cu apă, se infestează cu microbii din ea.

Hepatita, dezinteria, toxiinfecţiile alimentare, bolile de piele, sunt consecineţele poluării apei. Concluzia e clară: numai Împreună reuşim să reparăm ceea ce alţii au stricat. Şi această scenetă se sfârşeşte cu un imn mobilizator: „Vrăjitoare Poluare, / Nu mai ai nici o scăpare, / Pentru că din lumea toată / Grabnic fi-vei alungată. // Ştim că foarte mult doreşti / Terra să o stăpâneşti, / Dar va deveni iar sfânt / Tot ce-i VIAŢĂ pe Pământ! // Apă, aer, sol şi toate / Ce sunt astăzi poluate, / Tot ce Dumnezeu ne-a dat, / Încă poate fi salvat! // Refren: Astăzi noi am învăţat: / Vremea e de reparat / Răul care-a reuşit / Mediul de-a îmbolnăvit!”

E limpede că Olimpia Sava este o militantă activă pentru ecologizarea planetei. Şi prin acţiunea ei, îi învaţă şi pe ceilalţi să lupte cu toate mijloacele: desen, literatură, activităţi în aer liber, fotografie, film, muzică ş.a. Este o formă înaltă de patriotism care se manifestă „pe viu”.

O altă scenetă cu tematică ecologică este: „Zece paşi spre a fi ecologist”.

Reciclarea ambalajelor, selectarea lor, pungile de plastic, gunoaiele menajere îngropate pentru a se obţine, prin biodegradare – îngrăşăminte, folosirea detergenţilor la spălat maşinile în râuri şi iazuri, mersul pe jos, scoaterea de sub tensiune a aparatelor electrice şi electronice dacă nu sunt folosite, toate aceste acţiuni demonstrează că eşti un ecologist care respectă legile vieţii.

Aceste lecţii simple, dacă ar fi însuşite corect, viaţa s-ar îmbunătăţi considerabil.

E un lucru extraordinar ca toţi copiii să fie educaţi în acest spirit şi să fie răspunzători de orice acţiune sau îndeletnicire care ar putea periclita mediul.

S.O.S. Pământul! este o scenetă în acest spirit educativ. Aici avem ca personaje Zâna Florilor, Ploaia, Zâna Apelor, Zâna Zorilor, Raza de Soare, Bolta, care se prind într-un dans şi se bucură că împreună, contribuie la întreţinerea vieţii pe pământ, în aer, în apă şi în sunteran.

Bolta Cerească, ocrotitoare, rosteşte şi ea câteva cuvinte: „Mi-e din ce în ce mai rău / Foarte greu respir şi eu! / Simt că inima mă doare / Zi de zi, mereu mai tare!” Dar, apare Poluarea şi le strică jocul şi armonia. Toate personajele de mai sus cad răpuse de această vrăjitoare rea.

Aici reies şi greşelile oamenilor care au tăiat pădurile şi acum trebuie să suporte viituri, alunecări de pământ, pagube imense şi chiar pierderi de vieţi. Şi, desigur, copilul este cel care, prin inima lui curată, prin glasul cristalin cere ajutor pentru protejarea naturii. În faţa lui apare, ca un simbol al răului şi al interesului propriu, Un afacerist care nu doreşte să oprească Poluarea, ci să stăpânească lumea, prin producerea de arme nucleare. La apelul copiilor de a nu distruge planeta primită de la strămoşi, este tulburător.

Autoarea oferă un scenariu al eventualelor urmări ale poluării: întunecarea Bolţii Cerului, a Pământului, îmbolnăvirea apelor. Deocamdată Poluarea e stăpână. Încet-încet, Bolta, Soarele, Raza de Soare, copiii se unesc şi reuşesc să răpună Poluarea, salvând Terra. Copiii sădesc copăcei, flori, îngrijesc iarba, strâng gunoaiele şi le sortează.

Poate că aceste versuri ar putea părea unora naive, patetice, chiar utopice, dar, reprezentate pe scenă, de copii, ele au un impact extraordinar asupra spectatorilor şi micilor actori înşişi. Zâna Florilor, Ploaia, Zâna Zorilor, Zâna Apelor, Raza de Soare îşi revin, se prind în joc şi se bucură că Terra s-a însănătoşit.

Un basm cu zâne, traducere din limba franceză după Nina Mihaela Sava – este o altă scenetă în versuri, cu aceleaşi simpatice personaje: Zâna Apei, Zâna Ploii, Zâna Florilor, Bolta Cerească în luptă cu Poluarea, de data aceasta, scrise sub formă de feerie, pe o melodie din desenul animat „Clopoţica”.

Şi tot copiii sunt cei care, prin glasul lor nevinovat, prin rugăciunile lor, apără şi salvează planeta. Sceneta e interactivă şi la acţiunea de ecologizare pot participa şi spectatorii. Mesajul tuturor e limpede: „Nu omorâţi acest Pământ / El e căminul nostru sfânt!”

Alt grupaj de scenete se referă la lupta împotriva drogurilor, a bolilor transmisibile pe cale sexuală, a nutriţiei sănătoase şi apărarea împotriva microbilor.

Despre droguri învăţăm – Aici facem cunoştinţă cu principalele substanţe nocive care atrentează la viaţa umană, în special cea a copiilor şi tinerilor: tutunul, cadmiul, nicotina, heroina, cocaina, haşişul/marihuana, alcoolul care consumate dau dependenţă.

Aici avem ca personaje şi câţiva Povestitori, care expun cazurile. Intervin ca personaje şi Aparatul Digestiv şi Aparatul Respirator.

Sunt enumerate pericolele la care se expun cei care consumă aceste substanţe toxice şi consecinţele lor: cardiopatia, infarctul miocardic, arterita, cangrenarea, afectarea sistemului nervos, accidentul cerebral, atacul de cord, ulcerul, gastrita, infecţiile, ciroza, tusea iritantă, bronşita, cancerul pulmonar, problemele dentare.

Povestitorii au rolul de justiţiari, de pedagogi. Concluzia: Omul singur se distruge, dacă permite „Drogul să-l subjuge”.

Sunt expuse şi primejdiile contaminării prin seringi infectate, folosite de mai mulţi consumatori. Dar cea mai îngrozitoare boală este sindromul imunodeficienţei dobândite, provocate de un virus, HIV – boală cunoscută sub numele de SIDA, neîndurătoare, care duce, inevitabil la moarte.

Următoarea scenetă instructiv-educativă este „Despre SIDA învăţăm”. De data aceasta, personajele sunt copii care joacă pe un scenariu inedit, în versuri, pentru prevenirea acestei boli. Copiii sunt îngrijoraţi de răspândirea acestui virus agresiv care distruge sistemul imunitar şi corpul nu se mai poate apăra de boli. Modul de transmitere prin instrumente medicale nesterilizate, prin transfuzie. E bine ca toţi copiii să fie informaţi şi să prevină aceste nenorociri.

Olimpia Sava se preocupă şi de nutriţia sănătoasă în sceneta: „Ce e bine să mâncăm”.

Aici apar copiii costumaţi în legume, fructe, vitamine, proteine, cereale, apă, sare, glucide ş.a. tot ce poate aduce sănătatea sau, dimpotrivă, o pot înrăutăţi.

Tot în această scenetă apar personaje ca: Enigmaticul E care reprezintă E-urile bune şi E-urile rele.

Este bine de cunoscut rolul acestor E-uri în prepararea produselor. Ele dau gust şi culoare alimentelor, dar pe de altă parte, dăunează, fiind toxice, denumite stimulatori de arome.

Fructele, Legumele, Apa, Proteinele, Cerealele, Vitaminele iau atitudine împotriva E-urilor rele şi le diminuează acţiunea distrugătoare. Elementul surpriză este apariţia consumatorului, care, informat corect, vine din sală şi stă de vorbă cu toate aceste personaje.

În sceneta „De microbi să ne-apărăm”, Olimpia Sava ne pune în temă cu principalii viruşi care produc boli. Copiii sunt cei care deschid sceneta, făcându-ne cunoştinţă cu „viruşii cei mititei” care trăiesc ca paraziţi în gazdele umane şi animale; cu bacteriile, ceva mai mărişoare: „Firişoare spiralate, / Sferice, sunt adaptate, / Dacă nu găsesc mâncare, / Să reziste într-o stare / Specială, până când,/ Poate şi-un alt cadru-având, / Viaţa pot să şi-o urmeze, / Iarăşi boli să cauzeze”.

Protozoarele, care „iubesc / Apa, deci se întâlnesc / În lichide, pot să-noate, / Căci codiţă-aproape toate / Au, ce-i lungă şi subţire.” Intervin în poveste: Virusul gripei, virusul scarlatinei, cu efectele şi prevenirea lor; Bacilul Koch care provoacă tuberculoza, microbul dezinteriei. Un personaj foarte important din scenetele Olimpiei Sava este Igiena. Ea pune lucrurile la punct şi-i învaţă pe copii să se ferească de aceşti duşmani şi să se menţină sănătoşi.

O altă grupare consistentă este alcătuită din „Scenete despre anotimpuri”. Mai întâi asistăm la „Parada anotimpurilor” şi facem cunoştinţă cu: Moş An, Iarna, Decembrie, Ianuarie, Februarie, Primăvara cu lunile ei, Un fulg târziu, Ghiocelul, Vara, Raza de Soare, Lunile verii, Un fluturaş, O floare, Toamna, Norul, Lunile Toamnei.

Ceea ce se remarcă la această prodigioasă poetă este prozodia perfectă, stilul deschis, adaptat copiilor şi după înţelegerea lor, interactivitatea care solicită atenţia şi participarea celor mici la aceste amuzante scenete. Copilul prin vers şi cântec fixează mai uşor noţiunile şi memorează mai bine consecinţele despre anotimpuri.

Iată ce frumos se prezintă Raza de Soare: „Sunt o rază de la soare, / Totdeauna zâmbitoare. / Fiindcă sunt prietenoasă, / Vă fac viaţa mai frumoasă, / Florile mult le iubesc, / Le sărut şi le-ncălzesc.”

Iarna 1 – o scenetă adecvată acestui alb anotimp cu personaje ca: Nor de Zăpadă, Gerul, Crăiasa Zăpezii, Fulg de Nea, Prinţul Iernii şi nelipsit – Omul de Zăpadă, un Ren, Moş Crăciun, Spiritul Crăciunului şi bineînţeles, copiii.

Cred că e cea mai veselă, prin conţinut şi cea mai atractivă scenetă.

Iarna 2 – este scrisă în acelaşi spirit şi cu elemente de iarnă. Bogăţia de cunoştinţe despre viaţă şi mediul înconjurător, transpuse în vers clasic, fac din această autoare, un spirit enciclopedist, un bun pedagog şi un om al cărţii care împarte cititorilor nestematele cuvântului,. Semănând seminţele de har, din care vor răsări alte şi alte plante minunate.

Dacă mai adăugăm şi faptul că a coordonat o revistă ecologică la şcoala la care a fost bibliotecară, intitulată „Glasul Pinului” – că tot ea coordonează Cenaclul literar Arionda, că editează, în afara cărţilor proprii, Antologii de versuri şi proză pentru maturi şi copii sub egida acestui Cenaclu, că e şi directoarea Editurii Olimpias, unde editează cărţi ale autorilor români din oraş şi din ţară, avem un portret moral şi artistic al personalităţii complexe, extrem de talentate şi generoase al celei care îşi semnează cărţile Olimpia Sava, ajunsă la un grad de popularitate datorită literaturii pentru copii pe care o cultivă din totdeauna. Se pare că Olimpia Sava versifică la fel de uşor cum vorbeşte. Că pentru ea poezia e un modus vivendi, o a doua natură, de care nu se poate dezlipi nici în somn, nici în trezie. Nu e de mirare că manualele şcolare auxiliare, culegerile de versuri şi proză pentru copii, o revendică drept autoarea cea mai îndrăgită pentru copii. Portretul moral al Olimpiei Sava îl egalează pe cel de autoare, ea fiind un exemplu de pedagog, de soţie şi mamă, împlinită pe toate planurile. Poate de aceea, din sufletul ei izvorăsc versuri atât de pozitive, de optimiste, de pline de viaţă, cu adevărat apte să devină exemple de urmat. Toate acestea sunt dublate de o modestie desăvârşită şi o moralitate fără cusur.

Respectată şi iubită în mediul didactic, nu numai de copii dar şi de colegii profesori şi învăţători, Olimpia Sava şi-a câştigat respectul, simpatia şi preţuirea şi în rândul colegilor scriitori şi poeţi, nu numai din oraş, dar şi din ţară, care-i caută lucrările ca bibliografie şcolară, sau ca lecturi agreabile şi distractive, pentru toate vârstele.

Copilul învaţă sinonimele zăpezii: nea, omăt, promoroacă, ninsoare ş.a. Atmosfera feerică e întreruptă de tânguirea Omului de zăpadă: „Stau în curte părăsit / Şi mă-ntreb: Cu ce-am greşit? / Nimeni nu m-a întrebat / De mi-e frig, dac-am mâncat, / Astă noapte de-am dormit, / Ce mai fac, sunt fericit?…/ Singurel toţi m-au lăsat! / Cică au de învăţat!

Dar peste această plângere soseşte Moş Crăciun cu

daruri pentru toţi: „Dragii mei, mă cam grăbesc / Şi-alţi copii să fericesc / De aceea, mă gândesc / Iute sacul să golesc./ Ia să staţi voi cuminţei, / Să vă dau din sac tot ce-i!”

Primăverii îi sunt dedicate, de asemenea, două scenete, cu personaje „de sezon”: Ghiocelul, Vioreaua, Brânduşa, Gândăcelul, Soarele, Raza de Soare, Moş Martin, Vulpea, Iepurele, Ursul, Veveriţa, Lupul, Albina, Ariciul. Sceneta are trei acte.

Aceste piesuţe sunt antrenante, plăcute, vesele, instructive, distractive.

Vioreaua apare în scenă cu daruri şi mărţişoare premerge Alaiul Primăverii care e susţinut şi de copii. Apariţia Primăverii e întotdeauna un eveniment plăcut şi o surpriză, numai că de această dată, ea are rochia pătată „Pentru că e…poluată!” Apare din nou tema poluării.

Gândăcelul apare vesel, alături de câteva gâze care dansează şi cântă. Ele sunt privilegiate fiindcă au aripioare şi se deplasează uşor, din floare-n floare.

Păsările călătoare nu se lasă nici ele mai prejos şi vin în întâmpinarea Primăverii, povestind întâmplări de pe unde au călătorit. Ele se grăbesc să-şi repare cuiburile sau să-şi încropească altele noi. De nelipsit este şi mândrul Soare, care e foarte prietenos cu toţi. Astfel, copiii reţin uşor, repetarea ciclică a anotimpurilor. Raza de Soare – dansează, cântă, sare într-un picior. Ea este foarte importantă pentru natură şi-i mângâie pe toţi, deopotrivă. Moş Martin iese din bârlog pentru că s-a săturat să tot stea la hibernat. Relaţiile între animale sunt foarte cordiale.

Actul III este jucat în întregime de copii, care ies în natură, curăţă grădina de crenguţe uscate şi seamănă şi răsădesc multe flori.

Primăvara 2 – o altă scenetă cu flori de sezon care se bucură de venirea Primăverii. Alături de ele se distrează şi gâzele.

Vara – o scenetă cu personaje Copii care, fiecare povesteşte ceva amuzant şi folositor, ba unii spun şi ghicitori. Se organizează şi un concurs în care un juriu constituit trebuie să decerneze un premiu Celui mai dulce tril.

Prima zi din Cireşar este şi ziua copiilor din lumea întreagă. În natură se întâmplă atâtea „minuni!” Fără să aibă o intrigă clară, scenetele cu personaje specifice fiecărui anotimp, au rol educativ şi mai ales formativ. Copiii învaţă despre toate fenomenele din natură.

Vara 2 – multe personaje, două Raze de Soare, Caisa, Roşia, Albina, Gărgăriţa, Zâna Fluture, Fluturele, Ţânţarul, Libelula, Zâna Florilor, Seceta, Ploaia, Curcubeul, Libelula şi Copiii.

Olimpia Sava, în aceste scenete pune accent pe armonia dintre om şi natură şi-i învaţă pe copii, încă de la cele mai fragede vârste, să iubească şi să respecte natura dacă vor ca ea să le ofere bogăţiile şi frumuseţile ei. Oamenii sunt legaţi indisolubil de natură toată viaţa, sub diferite forme.

Toate plantele au nevoie de Razele de Soare să le ajute creşterea şi coacerea. Şi toate se bucură când apare Raza de Soare.

Olimpia Sava este în stare să născocească o poveste în versuri pentru fiecare vietate de pe lumea aceasta. Fantezia ei este inepuizabilă şi pana ei, neobosită. Ea studiază temeinic, se documentează asupra fiecărei specii de vieţuitoare şi de plante şi le scoate în evidenţă caracteristicile.

Iată, poveştile Ţânţarului şi ale Bondarului: „N-am ce face altceva, / Doar să-nţep pe cineva./ De aceea nu-s iubit, / Nicăieri nu sunt dorit, / Însă eu sunt fericit”. Şi Bondarul (vine somnoros şi supărat): „Bâz, sunt foarte somnoros / Şi vă rog respectuos / Mai încet să discutaţi. /Somnul nu mi-l deranjaţi! / Am zburat şi, obosit, / Într-o floare-am adormit. / Legănat în sus şi-n jos, / Chiar visam ceva frumos. / N-am cuvinte sî vă spun / Patul cât îmi e de bun.”

Un alt personaj insolit în viziunea autoarei este Seceta: „Râurile au secat, / Pentru că n-a mai plouat. / Sălciile plângătoare / Arse parcă sunt, de soare. / Iarba e-n imaş uscată, / Însă florile se-arată, / Încărcate de culoare / Şi frumos mirositoare. / Şi pădurea-i primitoare. / Vă primeşte cu răcoare, / Ciripit de păsărele, / Iarbă verde, floricele.”

Ea este în opoziţie cu Ploaia:

„Peste tot sunt aşteptă, / Când natura-i însetată. / Mult îmi place să stropesc / Florile , căci le iubesc. / Uneori mă cam grăbesc / Şi cu ropote sosesc. / Tunete aduc pe dată, / Dacă sunt şi supărată. / Fulger, grindină pot face, / Obligată, că nu-mi place.”

Povestea Curcubeului este de-a dreptul fascinantă:

„Cum a fost o caldă ploiaie, / Părăsii a mea odaie. / Arc al cerului, frumos, / Dacă mă priviţi de jos, /ROGVAIV vedeţi mereu, / Căci îl port în straiul meu. / Însă totdeauna vin / Numai dacă e senin. / Norii negri mă-ntristează, / Când pe cer se instalează.”

Dar iată că se sfârşeşte şi vara şi, o dată cu Toamna începe şi şcoala. Ea are ca personaje Frunzele, Vânăta, Gogoşarul şi alte legume şi fructe de sezon.

Drama frunzelor palide, slăbite, ruginite, care sunt smulse de vânt sau cad singure la pământ unde sunt călcate de oameni pe trotuar, este foarte bine redată în vers. Dar în acelaşi timp, îşi găsesc o nouă îndeletnicire: ocrotesc seminţele de dedesubt, le feresc de îngheţ şi le hrănesc cu propriile substanţe, astfel încât, peste câteva luni, să încolţească şi să devină copăcei. În natură, toate au rostul lor firesc şi plantele se supun acestui ciclu.

Celelalte legume coapte, gata de a fi culese, cu parfumurile şi gusturile lor specifice, intră şi ele-n vorbă, fiecare cu valoarea ei nutritivă. Toate la un loc contribuie la gustul mâncării şi la sănătatea oamenilor.

Şi Toamna târzie are acelaşi subiect. Legumele şi fructele toamnei se întrec să le placă oamenilor.

În târziul toamnei, tabloul este fermecător: o paletă largă de culori încântă ochiul. În cele din urmă suntem invitaţi la Balul frunzelor. În această feerie de culori, un măr stingher se plânge că a fost uitat pe ram şi se plictiseşte: „Mărul uitat: Sunt un măr pe ram uitat / Oamenii le-au adunat / Pe-ale mele dragi surate, / Care cred că-s şi mâncate. / Numai eu mă plicitesc / Şi-n zadar mă perpelesc, / Că e vremea tot mai rea / Şi că nimeni nu mă vrea!”

Şi peste toate acestea, cade primul fulg, singur şi puţin derutat.

Urmtoarea secvenţă este alcătuită din Scenete religioase, despre Sfânta Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu, Despre Domnul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Despre Naşterea Domnului Iisus, despre Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de mir, despre Sfântul Dimitrie Basarabov, Sfântul Andrei, cel dintâi chemat, Sfântul ierarh Nicolae, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, şi despre Taina Sfântului Maslu şi Pilda fiului risipitor şi a tatălui iubitor. Istorisiri biblice versificate, gata de a fi reprezentate în şcoli, pentru a-i ajuta pe copii să înţeleagă mai bine, bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu care ne-a dăruit sfinţii.

E uşor de observat la Olimpia Sava că ea respectă regulile generale după care trebuie să se ghideze scriitorii pentru copii: lipsa violenţei fizice, exemplul bun, lupta dintre contrarii: Binele şi Răul, folosirea diminutivelor pentru rimă.

Patru mari secţiuni totalizând 28 de scenete, stau mărturie despre uriaşa disponibilitate literară a Olimpiei Sava, despre diversitatea domeniilor abordate şi despre talentul de a versifica subiecte de orice fel.

Scrise într-un limbaj accesibil, micile poeme care le alcătuiesc pot fi reţinute şi separat.

O astfel de performanţă merită apreciată şi folosită în şcoli şi grădiniţe spre educarea celor mici şi spre însuşirea atâtor termeni într-o paletă largă de subiecte.

 

CEZARINA ADAMESCU

9 OCTOMBRIE 2014

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: