-Cezarina Adamescu:,,File din raiul verde al copilăriei”

file-din-raiul-verde

Ca gura, uneori amară

Copilăria-i bunăoară,

Dar cu nimic se îndulceşte

Şi astfel copilaşul creşte.

Amăgitoarele nimicuri

Ca florile-s de atangicuri.

Aromele trandafirii

Sunt roşii ori portocalii

Ce te îmbată fără veste

Şi-ţi poartă paşii în poveste.

Noian de ani trecuţi şi peste

Parfumul stăruie-n aceste

Imagini smulse din retină

Ce-s scoase-adesea la lumină.

*

Printre zorele şi petunii

Prindeam în palmă gărgăriţe

Şi fluturaşii ca nebunii

Zburdalnici printre garofiţe.

Pe gard, Rochiţa-Rândunicii

Ca volbura stă agăţată,

Iar jos, arsurile urzicii

Prin romaniţa delicată

Ce după soare ochii-şi cată

Şi pare-atâta de mirată,

Cum bumbul ei catifelat

Portocaliu şi parfumat.

Un râs suav de clopoţei,

Pe ce cărări sunt anii mei?

*

Suind prin râpi şi prin văioage

Cu ierburi crude, şomoioage,

Boboci din vineţii scaieţi

Culeşi de fete şi băieţi

Şi aşezaţi pe-acoperiş

De Sânziene, pe furiş

Şi-n zori găsiţi pe unii-n floare

Pufoase, tandre firişoare,

Catifelate măciulii

Noian de suflete zglobii.

*

Iar Postu-n Săptămâna Mare

Cu patimi înfiorătoare

Şi Cina cea de Taină, Joi,

Iar Vineri, Patima de-apoi.

Aud al răstignirii vaier

Din clipa când treceam  sub aer.

Şi-n noaptea Învierii plină

Noi ne duceam să luăm Lumină.

În zilele de Paşti, prea sfinte,

Mergeam smeriţi pe la morminte

Cu toţi copiii din vecini

Ducând lumină la „blajini”.

Era mirific şi frumos

Că-n suflet ne-nvia Hristos!

*

Surâsul trist ca de Gioconda

Al mamei mele, Arionda,

Părea „Măiastra” lui Brâncuşi.

Iar crinii în ferestre puşi

Alături de muşcate albe

Şi roşii precum nişte salbe

Ne luminau, ne privegheau

Şi-n suflet daruri picurau.

*

Din prispa casei de sub geam

Duium de stele număram

Iar raiul din grădina noastră

Filtra miresme prin fereastră.

La cea mai slabă adiere,

Salcâmul mirosind a miere,

Grădini gătite ca mireasa

Cu nalbe-nalte cât e casa.

Gherghine, dalii şi gulii

Şi atangicuri roşii, vii,

Creiţele catifelate

Şi crizantemele brumate.

Regina Nopţii, panseluţe,

Şi garofiţele-năltuţe,

Zambile, frezii, viorele

Şi lăcrimioarele acele

Cu trandafirii-n orice ton

Şi alte flori după sezon…

*

Ce nevăzute legături

Freatice, cu vii nervuri,

Sunt vorbele-n întruchipare

Din visul fără-asemănare!

Abia ghicit contur de ceaţă,

Otavă-n marea de verdeaţă,

Mărgăritarele de rouă

Culese-n mâinile-amândouă

Şi aninate în priviri

Sunt tot atâtea năluciri,

Să nu mă mir, să nu te miri…

*

Am aşezat pierdută-n sită

Pudoarea cea nedefinită

Şi-o fără de cuprins candoare

Acel „ceva” ce astăzi doare

Ca amintirea de sărut

Din paradisul meu pierdut…

*

Sărut imaginea de-atunci

A nebunaticilor prunci

Fiind aidoma şi eu

În  drumul greu spre Empireu.

Dar azi, prezentul nu mă lasă

S-ajung în raiul meu acasă,

Cu ştir şi cătină, căpriţă

Unde păşteam o mioriţă,

Prin râpele tivite-n lut.

Şi-n drumul şerpuit, durut,

M-a potopit lumina, lina

Şi mi-a spălat cu totul vina.

În fire de nemărginire

A mai rămas un vis, subţire…

*

În întuneric fac o fantă

Şi-alunec pe această pantă.

Străvăd un firişor ce duce

Spre luminişul ce străluce.

Lărgesc un pic deschizătura

Şi ghemul deşirat, de-a dura,

De-a lungul vieţii se prefiră

Precum un fir de calomfiră…

Un rai feeric luminat

Mă dezumbreşte de păcat

Şi clipele rotunde-mi face

Umplându-mă de sfântă pace…

*

Ades hai-hui plecam pe maluri

Cu ochii aţintiţi spre valuri.

Acele crengi subţiri de sălcii

Erau ca pletele Rusălcii.

Sub sălcioară stam mereu

Şi ea plângea pe-obrazul meu.

Iar scorburoasele răchite

Păreau castele adormite

De toţi curtenii părăsite.

*

Brumate fructe de pădure

Ce dulci erau acele mure!

Şi zmeură, dar şi afine,

Strigau ţărăncile la tine,

Ecouri din pădurile

Că-s „De dulceaţă murileee!”

Doar în cănuţa – atâtica

Vindeau muntence – zmeurica…

Treceau căruţele-ncărcate

Cu poame negre şi brumate,

Cu struguri albi – ciorchine – sute

Şi pe  te-miri-şi-ce vândute.

Din boabele strivite-n tească

Mai rămâneau  grămezi de boască

Din care se-nfruptau purceii

Şi se-mbătau chiar şi viţeii.

Iar orătăniile-n curte

Erau cu toate bete turte.

Şi fiecare-n limba sa

Ţipa, mugea şi guiţa,

Ori  croncănea, ori behăia.

Era atunci vacarmu-n toi

Şi ne distram grozav şi noi.

Câteva zile tândăleau

Şi prin noroi se tăvăleau.

Cădeau şi vrăbiuţe-n zbor

Spre hazul nostru-al tuturor,

Doar ciuguliseră din plin

Şi musculiţele din vin…

Şi-n curţi gemea suflarea toată

Că o făcuseră cam lată.

Noi beam un must acidulat

Dulce-acrişor şi parfumat

Ce se-năsprea încetinel

Numit de oameni „tulburel”.

*

Iar vara, fete şi flăcăi

Găseam  – de roşcove – păstăi –

Cu sucul dulce şi cleios

Ce ne părea aşa gustos…

Din boabe noi făceam mărgele

Şi ne găteam frumos cu ele.

Găseam apoi, pe unde-s plopii

Seminţele de „Caşu’ Popii

Cu florile lor mov deschis

Fiind ca fructul interzis.

Seminţe mici, rotunde, crude,

Culese-n ierburile ude.

Ce dulci mi se păreau aceste

Nimicuri scoase din poveste!

La orice zgaibă serioasă

Fiertura lor miraculoasă

Ne vindeca de răni, copturi

Precum sămânţa de răsuri…

*

Mirosuri de-a copilăria

Ce nu ţin toată veşnicia…

La câţiva ani după război

Abia înfiripaţi şi noi

Cu sărăcia drept blazon

Şi mulţi copii venind plocon,

Cât dăruit-a Dumnezeu.

Pe unii i-am uitat şi eu.

Cu pâini rotunde la doi lei,

Cartele, puncte, tomogei,

Şi joaca dură de pe stradă

Cu nouă pietre, la grămadă,

Cu roşcove ce se dezghioacă

Şi joc de naturi la găoacă…

La şcoală, sfânta marmeladă

Între felii de pâine neagră

Şi bulgăreala cu zăpadă

Strângeau copilăria-ntreagă.

*

Un farmec trist aveau cam toate

Ca bunătăţile-n palate,

Ca jucăriile stricate

Şi primele iubiri trădate…

În cărţi, comori descoperite,

Cuvinte nemaiauzite

Şi sfintele poveşti de-un leu

Descoperite-n „raiul meu”.

*

Miros în curţi de frunză arsă

Copilăria mea întoarsă.

Tristeţi ascunse în privire

Cum sunete se-ntorc în lire.

Ca de mătăsuri, stânjenei

Şi crinii, vestejiţi şi ei,

Cu liliacul alb şi roz

Şi cu suave flori de boz.

În cărţi, presate lăcrămioare

Ori panseluţe şi cicoare,

Nacelele de păpădie

Când vântul s-a pornit s-adie.

Ca sporii mici plutind în aer

Eu azi ascult tăcutul vaier

Al amintirilor rămase

Prin încăperile ceţoase

Din suflet, inimă şi minte

Ce-mi par acum, toate, sfinte…

CEZARINA ADAMESCU,

8 APRILIE 2009

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: