-Mirela Nicoleta Hîncianu:,,Povestea arţarului neascultător”

Hai să-ți spun o poveste, cârlionțato, că știi, mi-e dor de fluturașii ăia zglobii care se jucau în păru-mi pe când eram copilă răsfățată.

E o poveste cu un arțar neascultător, am auzit-o de mult și hai să ti-o spun și ție:

era odată un pui de arțar crescut la marginea pădurii.

Primăvara îi adusese-n dar, hăinuța de verde-culoare, frunzulițe mici, încălzite de bunul soare.

Mândru, copăcelul își scălda trupușorul în căldură și râdea cerului cu atâta bucurie, încât toți copacii cei bătrâni din jurul lui îl iubeau ca  pe un copil.

Zilele treceau, hăinuța creștea, frunzulițele cele mici și verzi erau tot mai viguroase și așa trecu primăvara, veni apoi vara și zilele ei pline de căldură cu vântul abia adiind iar foșnetul spunea poveștile vântului aduse de departe, din țările calde, de pe alte tărâmuri parcă, de poveste.

Gâzele se odihneau la umbra binefăcătoare a frunzulițelor iar răcoarea dimineții le astâmpăra setea de cer.

Veni toamna și o mână nevăzută începu parcă să picteze în tușe de galbenă culoare, frunzișul cel verde. Mărețul pictor nevăzut își încercă penelul pe petecele vii de pe ramuri, întregind tabloul ultimului vals, ultimul dans al frunzelor în căutarea îmbrățișării pământului.

Bătrânii copaci ai pădurii începură să lepede învelișul galben încet, încet și una câte una, frunzele peticeau pământul într-un vast întins galben-ruginiu. Copăcelul nostru, însă, nu voia nicicum să lepede frumusețea lui de haină și se gândea cu nedumerită mirare de ce toți copacii lăsau să le cadă frunzele, toamna.

Bătrânul arțar de lângă el îi explica, răbdător că în felul acesta copacii nu mor de frig, iarna ci doar adorm și nu vor simți  frigul deloc pentru că iarna îi va acoperi cu neaua albă până când primăvara îi va ajuta, din nou, să nască frunzulițele…

Micul arțar nu ascultă și își păstră frunzele să se încălzească, credea el, pe timpul geros al iernii.

Toamna trecu, încet, încet și zilele deveneau din ce în ce mai scurte, friguroase, ploile începură să acopere obrazul pământului, păsările călătoare își începeau, rând pe rând călătoria către țările mai calde și toată natura se pregătea pentru lungul somn alb, al iernii. Micul nostru arțar se înfășură în frunzele lui încercând să se apere de frigul ce pusese stăpânire pe el și-i șfichiuia crenguțele plăpânde.

Padurea ridica spre cer crengile goale ca niște mâini doritoare de caldă îmbrățișare care încet, încet le învăluia  odată cu primii fulgi de nea ai lui decembrie.

Patura albă se așterne peste tot ca o călduroasă pătură peste păduri, case, coline, câmpuri…toate adorm într-un vis atât de alb și pur.

Numai arțarul tremura de frig, speriat, încercând din răsputeri să-și țină frunzele aproape…fulgii moi de zăpadă se așterneau, alene, pe frunzele lui, îngreunând povara hăinuței iar crengile, fragile, începură să-l doară de atâta greutate.

Se tânguia mut și din trunchiul lui curgeau lacrimi de sevă…și abia acum înțelesese de ce bătrânii copaci îl sfătuiseră, părintește, să lase frunzele să cadă…iar el, nu le ascultase sfatul…

Într-o dimineață, liniștită, de iarnă, cu multă zăpadă, luminată feeric de soarele dimineții, un pădurar trecu pe lângă copăcel și parcă îi auzise plânsul și îi văzu crengile aplecate până aproape de pământ.

Se aplecă, cu răbdare și-i smulse frunzulițele veștejite și pline de nea, grele…mai văzuse el, copăcei tineri și neștiutori și mereu avea grijă de ei pentru că altfel mureau de atâta povară albă până la primăvară.

Bucuros, copăcelul își ridică sus, sus, crenguțele atât de ușoare acum, bucuros și apoi, imediat adormi…și porni pe calea albă a visului lăsând în urma lui pădurea cea adormită până la primăvară când o rază de soare, jucăuşă îl va gâdila și se va trezi din somnul lui cel lung de-o iarnă.

Ei, somn ușor, acum, copilă…poveștile sunt aievea când ochişorii au coborât, alene, genele…dormi, dormi, dormi…nani, pui…

2 mai 2009

Nicoleta Hîncianu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: