-Rasfoind cartea naturii- Padurea, arborii

PĂDUREA

Există copii care n-au fost în pădure? Nu prea cred. Dar, ia să vedem, cunoaşteţi deosebirea dintre un desiş şi un crâng, dintre o pădure obişnuită şi un codru? Oare, într-o zi de vară. Când drumeţim şi întâlnim diverse tipuri de pădure, nu ne mirăm de diferenţele dintre ele?

Deci, RĂSFOIND CARTEA NATURII, să vedem care sunt diferitele feluri de păduri:

.pădure de conifere;

.desiş;

.pădure de amestec;

.pădure obişnuită;

.luminiş;

.crâng;

.pădure de foioase;

.codru;

.rezervaţie

Să luăm diferiţi arbori, pe rând:

RĂCHITA ALBĂ

Răchita albă creşte pe malurile râurilor şi bălţilor.

Primele raze ale soarelui care se revarsă asupra ei trezesc mâţişorii. Diafani ca mătasea, acoperiţi cu perişori argintii, ies la iveală curioşi din învelişul (capsula) lor castaniu, se lungesc, se înalţă şi ajung asemenea unor pisicuţe (mâţişori) nostime; apoi, iar se lungesc şi, peste câteva zile, ghemotoacele fine şi alunecoase se transformă în adevărate cozi de pisică.

Pe urmă, şi ele se transformă; în nişte omizi mari, verzi, care se leagănă în vânt. Acestea sunt florile feminine.

Cine se osteneşte să obţină din seminţele lor o răchită albă (atenţie: nu din butaşi! – din seminţe), va obţine un copac splendid, cu o înălţime de peste 20 de metri.

Fireşte că se poate sădi şi numai o crenguţă în pământul umed – va creşte din ea o adevărată răchită! Orice creangă de răchită face, în acest fel, rădăcini şi devine copac.

Nici un copac nu suportă să fie maltratat ca răchita. Mereu i se taie coroana şi întotdeauna, creşte la loc. Trăsnetul se abate cu uşurinţă asupra răchitei de aceea găsim pe malul râurilor copaci chirciţi şi, rareori, o răchită frumoasă, sănătoasă şi bine dezvoltată.

MESTEACĂNUL

Pe crengile lui flexibile, atârnătoare, nu poartă nici mere, nici cireşe, nici vreun alt fruct; poartă mâţişori cu seminţe, pe care, toamna, vântul le duce la mari distanţe.

Mesteacănul aparţine copacilor ale căror inflorescenţe poartă numele de mâţişori. Pe crengile lui cresc atât mâţişori feminini, cât şi mâţişori masculini.

Eşti dezamăgit că nu are fructe bune de mâncat?

Nu te supăra pe mesteacăn! Nu tot ceea ce creşte trebuie să dea hrană stomacului! Ochiul are şi el dreptul să se bucure, fără lăcomie, de un copac frumos.

Şi mesteacănul este un copac chipeş, cu trunchiul alb, cu crengi de culoare verde pal şi cu coroană frumos formată.

STEJARUL

Cine nu cunoaşte florile pomilor fructiferi sau ale păşunilor?

Ştiai, însă, că bătrânul, nodurosul stejar înfloreşte şi el în mai?

Dacă vei merge în luna mai în pădure, îndreaptă-ţi atenţia nu numai spre ciripitul păsărilor, ci şi spre stejar; apleacă vârful unui ram şi priveşte-l atent.

Dacă vei lua cu tine scoarţă de stejar, vei avea în farmacia proprie un medicament minunat: băile cu infuzie de scoarţă de stejar au efect foarte bun în cazul unor erupţii dubioase; ele pot să vindece chiar şi cele mai grele cazuri şi au un bun efect şi în alte îmbolnăviri ale pielii: degerături, transpiraţia excesivă a picioarelor, dureri de picioare, arsuri, răni provocate de şederea prea îndelungată în pat.

Cerbul, căprioara, iepurele, veveriţa, mistreţul şi păsările se hrănesc cu ghindă. Pe vremuri, se prepara cafea din ghindă. În America de Nord, există indieni a căror hrană de bază este ghinda. Conţine amidon, albumină şi grăsimi, dar este amară. Indienii ştiu cum să-i elimine amăreala şi obţin o foarte bună făină de ghindă, care este de primă importanţă în alimentaţia lor.

FAGUL

Pădurile din ţara noastră sunt de trei feluri: păduri de foioase, păduri de conifere şi desişuri. Flora ţării noastre mai cuprinde şi o mulţime de ierburi şi de flori.

Copacii foioşi ai ţării noastre au, majoritatea, flori cu aspect de mâţişori. Asemenea copaci poartă denumirea ştiinţifică de amentacee.

Cel mai frumos copac al pădurilor noastre de foioase este fagul.

Recunoaştem fagul după scoarţa lui netedă, gri-deschis şi după frunzele ovale şi lucioase.

CARPENUL

Aparţine şi el, foioaselor. Se deosebeşte, însă, de fag, atât în privinţa frunzelor, cât şi a fructului.

LARICEA

Îi place între brazi. Seamănă cu bradul. Este un conifer, cu ace, delicate, foarte fine, de culoare verde deschis şi cu conuri maro. La zgârierea scoarţei, curge răşină.

Crengile sunt flexibile, de culoare verde deschis. E un copac temerar, pentru că se avântă

Până la o înălţime de 45 de metri.

Toamna conurile ei se îngălbenesc şi cad. Laricea, colorată galben intens, aşezată între brazii verzi, oferă, în octombrie, un tablou încântător.

Ce ruşinos să confunzi laricea cu bradul sau cu molidul. Caută, deci, să deosebeşti aceşti copaci!

ARINUL

Creşte în parcuri sau pe malurile unor râuri care curg alene prin pădurile de foioase. Poate fi recunoscut după frunzele rotunde şi boante, de un verde intens şi lucios, de parcă ar fi lustruite.

Şi el aparţine amentaceelor.

Pe acelaşi copac cresc atât flori feminine, cât şi masculine. Ştiinţific, se cheamă că e monoic. La arin, florile stau chiar în aceeaşi inflorescenţă cu formă de ciorchine; florile masculine atârnă, iar cele feminine stau vertical. Mugurii apar toamna.

După ce mâţişorii masculini şi-au făcut datoria, adică au înflorit şi au făcut seminţe, sunt „alungaţi” de femele; fiind uscaţi, se scutură de pe creangă. Din mâţişorii feminini (roditori) se dezvoltă nişte conuri mici, de culoare închisă, pe care copacul le păstrează tot cursul anului.

Sub solzii lor se află nuci mititele şi aplatizate, care par a fi puişori aşezaţi sub cloşcă. Acestea sunt seminţele de arin. Datorită lor, arinul salvează, în timpul iernii, multe păsări cântătoare înfometate.

Să-l ajutăm! Ce-ar fi să facem, pentru păsări, mici „cantine” atârnate de fereastră sau în grădină?

ALUNUL

Plantele s-au oprit din creştere; deci, e septembrie.

Cel care colindă dealurile găseşte pe coastele însorite, la marginea pădurilor şi în luminişuri, tufişele de alun. Alunul e nu chiar un copac, e un tufiş, care poartă şi el, mâţişori.

Mâţişorii, florile primăverii care va urma, apar deja din toamnă şi sunt subţiri, rigizi, de culoare verde închis. În luna februarie, chiar dacă mai e frig, mâţişorii ajuns să fie de trei ori mai mari, faţă de mărime iniţială. Solzişorii lor se ridică, făcând loc anterelor care îşi împrăştie polenul în văzduh.

Observăm că alunul are numai flori cu stamine, adică flori masculine. Oare cum se nasc copiii alunului, adică alunele? Doar fiecare vietate are nevoie nu numai de tată, ci şi de mamă!

Un observator atent va reuşi să descopere şi aproape invizibilii muguri. Se găsesc pe acelaşi tufiş, dar sunt foarte mici. Câteva firicele roşii, foarte pudice, asemenea tinerei fete care îşi urmăreşte din spatele ferestrei mirele, sunt florile feminine ale alunului. Cine vrea neapărat să vadă aceste delicate mirese ale alunului, trebuie să le caute în luna februarie, altfel nu le va vedea niciodată.

Ele dau naştere, în septembrie, gustoaselor fructe în micile lor cupe, alunele.

IENUPĂRUL

E octombrie. Deci, cerul e albastru, albastru; ziua întreagă e aşa de cald, de parcă ar fi primăvară; de fapt, e toamnă târzie. În aer plutesc fire argintii. De unde vin aceste fire lungi pe care le vedem plutind prin grădini, parcuri, pe câmp sau pe stradă? Ele sunt firele unui păianjen mic, numit tarantulă. Iată că un astfel de fir argintiu s-a prins între crengile tufei de ienupăr.

Venit pe firul său ca dintr-un elicopter, micul păianjen coboară şi îşi caută un colţişor mai ferit, pentru somnul de iarnă. Ienupărul e parfumat şi e plin de fructe. Unul are bobiţe verzi, celălalt negre.

Mă întrebi dacă bobiţele verzi se mai coc?

Nu, anul acesta nu se mai coc. Bobiţele de ienupăr se coc numai după ce planta a împlinit doi ani. Deci, cele care sunt verzi anul acesta, se vor coace toamna viitoare. Atunci, se înnegresc şi se acoperă cu o brumă catifelată care poate fi ştearsă cu uşurinţă.

De fapt, bobiţele acestea nu sunt fructe de ienupăr.

Ele sunt conurile acestei specii plăcut mirositore de conifer.

Şi dacă, tot am întâlnit tufe de ienupăr, să culegem ienupere pentru că au multe întrebuinţări.

Mâncate crude îndepărtează mirosul neplăcut al gurii; sunt bune şi pentru condimentarea mâncării. Se folosesc în terapeutică pentru curăţirea sângelui, vindecarea durerilor de stomac, ameliorarea gutei şi reumatismului.

ARŢARUL

Frunzişul multicolor al viţei-de-Canada este frumos; la fel şi frunzele părului. Dar cele mai frumoase frunze de toamnă sunt frunzele mari, adânc crestate, ale arţarului. Un buchet de astfel de frunze egalează frumuseţea unui buchet de flori.

Lemnul cu aspect fibros, din care se face furnirul mobilei de lux, provine de la arţar. Nu cumva este copacul ale cărui fructe le-ai purtat, de amuzament, pe nas, vara trecută?

Arţarul prezintă mai multe specii: specia denumită arţar, paltinul şi jugastrul.

BRADUL

Nici nu ne dăm seama că frumosul nostru brad, împodobit cu lumânări, răspândind o lumină strălucitoare în serile întunecoase de iarnă, este un copac ale cărui flori sunt mâţişori.

Mâţişorii masculini, aşezaţi pe ramuri, abia vizibili, au aspect de noduri mici, galbene. Mâţişorii feminini (conurile) adăpostesc sămânţa sub nişte solzi groşi, asemenea cloştii care îşi apără puii cu penele ei.

Este necesar ca micile seminţe să fie protejate pentru că sunt golaşe, iar păsările le ciugulesc cu plăcere. Dacă n-ar fi, deci, apărate de solzi, în curând n-ar mai rămâne nici una. Ele au o aripioară diafană, datorită căreia vântul le poartă cu uşurinţă, de îndată ce au ajuns la maturitate.

Dacă seminţele acestea, duse de vânt, cad pe un sol fertil de pădure şi dacă nu sunt descoperite de animale lacome, anul următor vor răsări din ele o mulţime de brăduţi.

Acele subţiri şi verzi, nou năsute, poartă o căciuliţă maro care le protejează, ajutându-i, astfel, să străbată prin coaja seminţei şi prin crusta de pământ.

Când spunem brad, ne gândim la o familie de arbori. Dar bradul rămâne, printre coniferele care cresc în ţara noastră, un arbore singular, prin măreţia şi frumuseţea sa.

(Selecţiuni din cartea: RICARDA TERSCHAK, MOZAIC, Asociaţia Scriitorilor din Sibiu, Revista TRANSILVANIA)

(Culegere text: Cezarina Adamescu)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: