-Cezarina ADAMESCU:,,Flori de Sfintele Florii”

MÂŢIŞORI

Tanti Răchita

A făcut o droaie de mâţi.

Câţi? Nu ştiu câţi, pentru că

Mă încurc la numărătoare.

Mâţii-s pufoşi, catifelaţi,

Drăgăstoşi,

Numai buni de mângâiat.

.

Nu vreau să greşesc

Dar nu i-am văzut cum miaună,

Schiaună, se pisicesc,

Mustăcesc sau se zbârlesc.

.

Şi-au scos căpşoarele

Şi surâd către soarele

Palid de-april.

.

Câte-un copil

Culege crenguţe de mâţişori

De sărbători,

Din trupul răchitei bunăoară,

Fără s-o doară.

.

La biserică se sfinţesc

În zi de Florii,

Şi se păstrează un an

La icoană, lângă imaginea diafană

A Preacuratei Fecioare.

Sau mai sus, lângă Domnul Isus.

.

De Sfintele Florii următoare,

Răchita

Va scoate mâţi

Bobiţe de câlţi,

Pufoase, cenuşii,

Pentru credincioşii copii,

Zburdalnici ori foarte cuminţi,

Pentru bunici şi părinţi.

.

Să mergem să-L întâmpinăm

Pe Domnul Isus  cu crenguţe,

Cu rămurele şi flori

C-aşa e la noi

De sărbători….

……………

FLORI SUFLETEŞTI DE FLORII

De Florii sunt flori cu mii

De pe pajişti şi câmpii,

Cu rochiţe fistichii

Din mătasea unor broaşte

Fiindcă vine Sfântul Paşte.

.

Tare i-a plăcut mămicii

De Rochiţa Rândunicii

Şi a pus în fruntea mesei

Floarea albă a Miresei.

.

-Uite, am adus colea

Şi un lujer de lalea

Şi-un buchet de lăcrămioare

Pentru gingaşe fecioare.

.

La visare te îmbie

Liliac şi iasomie.

Ca o adiere fină

De parfum şi de lumină

Vine-n preajma somnului

Mâna Maicii Domnului.

Şi te mângâie pe gene

Pe obraz şi pe sprâncene.

.

Vine şi-Albăstrimea sa,

Floarea de Nu-mă-uita….

…………….

MIELUŞELUL PENTRU PAŞTE

Un ţăran cu faţa lată

Vinde-un mieluşel la piaţă.

Mielul plânge: Be-he-heeeee!

Că-i aproape Paştele!

.

Şi el ştie ce urmează.

Însă noi suntem pe fază.

-Nu mai plânge, Niţă, lasă,

Te luăm la noi acasă

Şi-ai să mai trăieşti un an

Să te faci mai dolofan.

.

Îţi dăm iarbă pe tăpşan

Făr’ să cheltuim un ban

Ca să guşti şi tu ce-i viaţa.

Haideţi, că se-nchide piaţa.

.

Noi plecăm cu Niţă-n braţe

Pe când nişte raţe caţe

Măcăind ne taie calea:

-Huşti, răţuşcă! Haide, valea!

……………….

IZ DE DRAGOSTE

Rugăciunile înfloresc

Ca stâlpările de finic

În Sărbătoarea Floriilor.

.

Merele din fereşti

Luminează la răsărit

Precum ochii icoanelor.

.

Noi aşteptăm încordaţi

Să treacă iubirea

Pe lângă umbrele noastre

Prefăcându-ne, strâns îmbrăţişaţi,

Că nu ne vom despărţi

Niciodată…

…………….

OUL IEPURAŞULUI

-Am un ou de iepuraş,

Poleit şi dulce.

-Aş! Iepuraşul face ouă?

Doar dacă afară plouă

Şi pe cer e lună nouă…

.

-Ouă dulci ai zis matale?

Cred că fac multe parale.

Dar se iscă o dilemă:

Gălbenuşul e de cremă,

Nuci de cocos sau bezele,

Zahăr ars şi caramele?

.

-Poate-i oul minunat

Într-o bună zi ouat

De-o găină fermecată,

Fiindcă n-ar fi prima dată.

.

-Ştiu o gâscă de pe plaur,

Ouă ea făcea – de aur –

Azi un ou şi mâine-un ou

De-au rămas cu toţi tablou!

.

Ca să ţină lumea-n priză

Înăuntru-i o surpriză.

-Nu-i un puişor gălbui

Căutând pe mama lui?

.

-E-o maşină cu benzină

Chiar o mică limuzină.

-Poate fi şi-un avion

Zburător de la balcon,

O rachetă, o lunetă,

Şi-alteori, o trotinetă.

.

-Un scafandru cascador

Ori un urs ce strigă: Mooor!

-Eu găsit-am un pitic

Caraghios şi cam peltic.

.

-Măine am să cumpăr, iată

Iar un ou de ciocolată.

Un-doi-trei şi ram-pam-pam

Şi-l găsesc pe Habar n-am!

…………………

POVESTEA MIELULUI

Un mieluţ mai cucuiat

Creţ şi neajutorat

Cu păreri de coarne-n frunte

Parcă vrând un lup să-nfrunte

Se plângea-ntr-o zi: Bee-heee!

Lumea asta rea mai e!

Cum de ce şi pentru ce?

Asta e!

Nici n-am împlinit trei luni

Însă baciul nostru luni

Mă va duce-n târgul mare

La tocmit şi la vânzare.

.

Cum să mă despart de oaie,

De măicuţa mea bălaie,

Bucălaie, drăgăstoasă,

Şi-asta pe nepusă masă?

.

Mama plânge de atunci

De se-aude-n văi şi lunci.

Behăie cu gândul dus

La mieluţii ce s-au dus

Rând pe rând de ani încoace.

N-a-ntrebat-o, dacă-i place,

Fiindcă suntem dobitoace.

Însă ea, cu ce-a rămas?

Cu durere-n piept şi-n glas.

.

Cum atunci să nu suspine

Să nu plângă-ntre vecine,

Căci mioarele surate

Toate-s astfel condamnate.

.

-Eu în fac, le dau şi lapte,

Alţii-s puşi pe rele fapte.

Îi desfid şi-i dezaprob

Fiindcă-mi fac mieluţii drob.

Ba şi borş de cap şi maţe

Şi din resturi dau la raţe.

.

E dreptate, frăţioare?

Pentru unii-i sărbătoare,

Că-i prilej de Înviere,

Pentru noi, de-njunghiere.

.

Mare pacoste îi paşte

Că-s sacrificaţi de Paşte

Toţi mieluţii graşi şi blânzi

Unii chiar şi mai plăpânzi.

.

Dmnului Cristos îl cer

Şi îl rog ca eu să pier

Să rămână mieluşelul

Că prea slab e, mititelul!

.

Oaia mamă îngenunche

Şi se roagă din răruche

Să nu-l ducă la Obor

Pe al său micuţ odor

Fiindcă-i miel neprihănit

Ca şi Domnul răstignit.

.

Şi-apoi mieii, dragii mei,

Să trăiască vor şi ei

Şi să zburde câţiva ani

Pân’or deveni cârlani!

………….

CEZARINA ADAMESCU

Florii, 2010

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: