-CEZARINA ADAMESCU:,,POEME DE MIR”

                                               IZVOR DE MÂNTUIRE

 

 

 

                                               M-am rupt în două

în mine

                                               până nu au rămas

                                               decât ruine.

 

                                               Am săpat

                                               fântână spartă

                                               şi-n loc e apă vie

                                               am băut apă moartă.

 

                                               Spune-mi, dacă nu Tu,

                                               cine mai e

                                               izvorul de  mântuire?

 

                                               Şi cum să nu mă simt biruită

                                               de atâta libertate

                                               rănită?

 

 

 

                                               EMPATIE

 

 

                                               Cu cât sunt

                                               mai aproape de mine,

                                               mai aproape de tine

                                                           mă simt,

                                               mărturisitor şi mărturisit.

 

                                               Prin mine te caut

                                               şi uneori  găsesc

                                               imaginea ta în oglindă.

 

                                               Şi nu rareori

                                               chipul semenilor

                                               ia chipul tău

                                               prietenos şi uimit,

                                               căutându-mă…

 

 

                                              

SUFLETUL DE ACUM

 

 

                                               Sufletul meu de acum

                                               se revoltă

                                               pe sufletul meu de atunci…

                                              

                                               Pentru sufletul

                                               de mai târziu

                                               scriu, scriu, scriu…

 

                                               Estimp,

                                               cel de acum naşte prunci

                                               şi aşteaptă porunci…

 

 

                                              

 

                                               SEMNAL

 

 

 

                                   Din cealaltă parte a sinelui

                                   iată-mi trimiţi

                                   braţe întregi de cuvinte

                                   precum buchetele de  nu-mă-uita

                                   din spaţiul târziu;

                                   cuvintele celor

                                   patru sute şi una de zile,

                                   precum patru sute şi una de candeli

                                   aprinse cu mirul

                                   niciodată risipit în zadar,

                                   al iubirii…

 

 

                       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: