-Stanislav LACOMCHIN:,,Anotimpuri”



PRIMĂVARA

Bătrâna iarnă obosită

Târându-şi trena de cinci coţi,

Priveşte soarele-ngrozită,

Cum îi topeşte fulgii toţi.

.

Plesnit-au mugurii în floare,

Iar sălciile-au mâţişori;

Valsează fluturii sub soare,

Iar crângul este plin de flori.

.

Pluteşte iz de iarbă crudă

Iar berzele tot clămpănesc;

Parfumul florilor inundă,

La viaţă toate se trezesc.

.

Tot fluturându-şi a lor creastă,

Stau pupezele la clocit;

Un iepuraş fără nevastă

E de cu noapte la peţit.

.

Ciocănitoarea bate toaca,

Iar rândunelele-au sosit;

Şi tot sărind din cracă-n cracă,

Un piţigoi s-a-ndrăgostit.

.

Roiuri întregi de albinuţe

Sunt toate pline de polen;

Stau la taclale vrăbiuţe,

Tot ciripind într-un catren.

.

În triluri de privighetoare

A amuţit toată suflarea;

Un stol de păsări călătoare

Întunecă întreagă zarea.

.

O pitulice şi-un sticlete,

Pentru-o gâză se tot ceartă;

Dar iată vine un erete

Care pândeşte şi nu iartă.

.

Pe lacul morii plin de smârcuri,

Acum e mare tărăboi;

Concertul broaştelor pe nuferi,

Se-aude până în zăvoi.

.

Într-o explozie coloră

Panseluţe şi lalele;

Şi supliment la această floră,

Toporaşi şi albăstrele.

.

Clopoţei albi şi fără sunet,

Printre copaci au răsărit;

Preludiul vieţii plin de vuiet,

Îşi cere dreptul la iubit.

.

Dar peste-ntreaga hărmălaie

Un zvon de şoapte s-a iţit;

Şi primăvara-n albe straie

Plutind prin aer a venit.

Februarie 2010

––––––––-

VARA

Schimb de zâne într-o gară;

Una pleacă, alta vine.

Pe peron coboară Vara;

Trenul pleacă, ea rămâne.

.

Toate-n jur privesc uimite

Salutând a ei sosire;

Şi pâş-pâş, pe nesimţite,

Ia natura în primire.

.

Lumânări în pragul verii,

Au împodobit castanii;

Iar pe bolta înserării,

Trec în şiruri cormoranii.

.

În pădure, pe-o cărare,

Trei poznaşi şi o vulpică,

Zbenguindu-se la soare,

Au plecat după păpică.

.

Adierea parfumată,

Tot văzduhu-a-nvăkuit;

În paletă colorată,

Liliacul a-nflorit.

.

Veveriţa jucăuşă,

Argint viu prin rămurele:

Zarvă mare: guşă-n guşă,

Într-un cuib de rândunele.

.

Pe un lac prin stufărişuri,

Pescuiesc în grup bâtlanii;

Iar prin smârcuri şi-n tufişuri

Stau la soare pelicanii.

.

Solitar şi hoţ de cuiburi,

Cucu-şi drege  strunele;

Singur cuc şi fără treburi

Îşi repetă numele.

.

Cârd de raţe rotofele,

S-au ivit în depărtare;

Printre ele gălbenele,

Măcăind cu disperare.

.

Ninge! Ninge! Ninge! Ninge!

Cu flori dalbe-nmiresmate;

Albinuţa le tot linge,

De polen pe săturate.

.

Sub o salcie pletoasă,

Azi e mare tărăboi;

O broscuţă e mireasă,

Iar drept mire-i  un broscoi.

.

Fierbe viaţa toată-n clocot,

Prin păduri şi pe ogoare;

Undeva se-aude-un clopot;

L-o fi tras chiar vara?…Oare?

Martie 2010

–––––––––

TOAMNA

„Mure brumate…murele…!!!”

Când s-aude, când se pierde.

Zvon de şoapte printre stele;

Vara pleacă-n ţări mai calde.

.

Ziua parcă e mai mică,

Noaptea nu se mai termină.

Şi-uite aşa cocoşii, cică,

Cântă-aiurea fără vină.

.

Pe câmpii cât vezi cu ochii,

Bostani, pepeni, zarzavaturi.

Printre ei şi calul popii

Bâzâind după nectaruri.

.

În podgorii la o cramă,

Fierbe mustul în hârdaie,

Tot sorbind aşa o zeamă

Grivei criţă-i în copaie.

.

Peste-o mare de umbrele,

Ploaia bate darabana;

Maidanezii uzi la piele,

Scutură mereu din blană.

.

Oile cobor din munte;

De tălăngi răsună valea.

Curcubeul cu-a lui punte

Străluceşte-n toată zarea.

.

Dar sub bolta azurie,

Norii negri se adună;

Şi în liniştea pustie,

Se stârneşte o furtună.

.

Cad castanele din ghioace,

Ţopăind pe caldarâm.

Berzele nu mai au pace;

Vor pleca pe alt tărâm.

.

Crengile atârnă grele,

Încărcate  de gutui;

Grupuri-grupuri, rândunele,

Ciripind, zboară hai-hui.

.

De cu seară alte stoluri,

Au migrat în ţări mai calde.

Ceartă mare între grauri,

Pentru boabele din holde.

.

Prin copaci – tristeţe mare;

Cad alene frunze moarte

Pe a timpului cărare,

Vara-ncet dispare-n noapte.

.

În hlamidă ruginie,

S-a ivit din cer o doamnă.

Cine-i oare?…Ce să fie?!?

Nu cumva o cheamă…Toamnă?!?

5 august 2009

–––––––-

I A R N A

Toamna-şi ia la revedere

Şi pâş-pâş uşor dispare,

Fulguleţe mici stinghere

Plutesc lin peste ogoare.

.

Zâna iernilor eterne,

A zăpezilor crăiasă,

A sa mantie aşterne,

Moale, albă şi pufoasă.

.

Totu-i alb, pe câmp, pe dealuri,

Împrejur, în depărtare;

De cu seară-n valuri valuri,

Ninge fără încetare.

.

Vătuite de zăpadă,

Se-aud toate în surdină;

Un căţel tot dând din coadă,

Linge neaua din grădină.

.

Râsete şi bulgăreală,

Sus pe un deal, pe derdeluş;

Boburi, sănii-nghesuială,

Pleacă buluc la săniuş.

.

Cârd de ciori spintecă cerul,

Sfidând frigul şi ninsoarea.

Pe un pui îl pişcă gerul;

Sub aripă e scăparea.

.

În ogrăzi e zarvă mare;

Veni ziua de ignat.

Caltaboşi, cârnaţi, frigare,

Plus şi-un pepene murat.

.

Crivăţul din miază-noapte,

Suflă-ntruna în rafale.

Prin nămeţi tot dând din coate,

Un chefliu îşi face cale.

.

Prin oraşe şi prin sate,

Până şi în valea morii,

Când de-aproape, când departe,

Se aud colindătorii.

.

O ninsoare liniştită

A-nceput din nou să cearnă;

Iar pădurea-i  poleită,

Precum brazii-n plină iarnă.

.

Între dealuri la izvoare,

Pe un lac bocnă-ngheţat,

Au venit cu mic cu mare,

De-a valma toţi, la patinat.

.

Apăru stăpâna nopţii,

Mângâiată de un nor;

Dar în zorii dimineţii

După un deal apune-uşor.

9 august 2009

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: