-FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU:,,POEMELE ŢARINEI”

Castanii

    

Pe o alee cu castanii-n floare,

am trecut parcă… ieri.

Îmbătată de albul florilor,

de parfumul serilor de mai

Le-am mângâiat trunchiul subţire,

cu privirea mea caldă,            

înflorită şi ea,

de prima iubire.

Le-am şoptit…mă voi întoarce,

Iar astăzi… m-am întors.

Strigătul privirii mele i-a cutremurat,

din rădăcini, până-n frunziş…

S-au speriat.

Din caierul coroanei înflorite,

curgeau lacrimi.

Le-am mângâiat scoarţa trunchiurilor,

crăpată de …vreme,

le-am şoptit: am venit…

Ce mândrii şi-au înălţat ramurile,

lasându-mă fără răspuns.

Prea târziu…am gândit,

am privit prin frunzişul înalt,

târziu pentru lacrimi,

târziu pentru … sfat,

târziu precum părul meu alb,

ca o ramură de castan,

înflorită în….toamnă.       Flora-1984               

 

 

 

 

Unui ţăran      

           

            Ţăran bătrân,

            Ţi-ai încrustat ne-ntinarea,

            pe ţarină.

            Ai muncit-o cu sapa,

            ai iubit-o,

            plămădind în ea,

            seminţele pâinii.

            Ai îmbrăţişat-o îndrăgostit…

            când şi-a arătat roadele.

            I-ai dat totul…

            şi i-ai luat înzecit,

            ţăran bătrân,

            ţăran …şi iubit.               

                                                   Flora 1984                

 

Omagii naturii          

 

            Te-nalţă omenire,

            deasupra urii tale,

            stindard de apă vie,

            răsară în tot locul.

            Te-nalţă ROMÂNIE,

            cu celelalte toate,

            aduceţi nu ofrande, nici jertfe,

            ci omagii, naturii mamă care,

           ne-a zămislit pe toţi.

                                                                                                                                                          Flora-1986

 

 

 

 

                      Vioara

 

În acordurile primăverii,

o vioară-şi plânge,

arborele din care,

a fost cioplită.

Arcuşul se topeşte

într-o rază de soare,

ce cântă bezmetică,

printre pomii în floare.     

Flora-2009

 

 

 

 

                        Spaima

 

Spaima copacilor la ivirea

tăietorilor de lemne,

fluierând dimineţile,

alungându-şi tristeţile,

sfredelind în măduva lor,

cu toporişca de zor.

Un semn cu crenguţa mai fac,

un cântec de sfârşit de copac.

 

                                     Flora- 2009

 

 

 

Cireş amar

 

Sunt copacul

ce-ntinde spre tine,

ramuri încărcate de dor.

Fără lacrimi,

fără reproşuri,

doar cu coşuri,

pline de cireşi amare,

pârguindu-se în soare,

într-o adâncă tăcere,

nesfârşite mistere.

                                         Flora- 2009

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: