Ioana Stuparu:,,Poemul copacului”

Ce linişte, Doamne!

Şi ce frumuseţe pe piscul de munte!

Se-ndoaie genunchii a rugă.

Se sprijină Cerul pe pâlcuri şi mări de copaci.

Ce-nalţi sunt!

Şi drepţi, precum lumânarea fântânii.

Au neamul înfipt în vremuri adânci…

Chiar Mânăstirea Bârsana,

De veacuri

Le-ascultă povestea.

.

Ce linişte, Doamne!

Şi ce bogăţie!

.

Cutreieră omul prin pâlc de copaci.

Se ştiu de o viaţă. El stă mai de vale.

Îl poartă un dor ce nu-i călător:

Visează o casă şi prunci gângurind

Pe prispa scăldată în soare.

Agale-i e mersul, aprig e dorul!

Slăveşte Pământul şi Cerul!

Alături, aude copac ce pornit-a

Să-ngâne un cântec de leagăn.

.

Ce linişte, Doamne!

Şi ce măreţie!

.

Sclipeşte în soare tăişul securii

Adâncă e urma ce-o lasă în trupul

Copacului bun pentru stâlp la o casă.

Coroana-mbrăcată-n strai verde tresaltă…

Suflarea din cuiburi îşi pune-ntrebări…

Alături de trup o aşchie şade să cadă…

Musteşte de sevă, a crud amiroase!

.

Securea se uită mereu către Cer

Cată putere, cere iertare!

Crestează de jur-împrejur şi adânc

Sar aşchii o sută, o mie…

Întregul văzduh e beat de mireasmă!

.

Tăişul securii se-nalţă,

Coboară… Loveşte!…

Nu moare copacul când cade,

Ci se dăruieşte

Cu trup şi cu suflet.

Cu omul ca frate trăi-va

În casa cu prispa scăldată-n Lumină.

Generaţii de prunci

Vor creşte ascultând poveştile lui

Purtate-n desagă

Din vremuri adânci.

Ioana Stuparu

Mai 2007

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: