-Gheorghe Cândea:,,Un verde primordial”

UN VERDE PRIMORDIAL

-poem în proză-

Am ieşit din Capitală, aiurea, să ies. Am depăşit căsoaiele goale ale necrizei şi a urmat explozia. Explozia de verde. Nu-mi venea să-mi cred reprezentării mele mentale a ceea ce vedeam. Nu se poate! Plecasem chiar aiurea spre necunoscutul unui traseu, fără gânduri, cu un dor nestins, să împing aerul către nori şi să caut monotonia liniei galbene dintre hulubele şoselei. Să merg, să tot merg, nestingherit, spre înainte.

Înaintele unui înainte într-un orizont dansând. Şi tot planul meu s-a năruit. Ce să cred? Verdele. Verdele. Verdele imens al lanurilor de, nu ştiu, grâu, secară, orice. Verdele începând de la sosea până, hăt, întorceam capul privind ca şi cum aveam strabism spre străfundurile dintre arături negre. Verdele.

Verde de primăvară, verde crud. Verde verde, verde verde închis, verde galben, verde kaki, verde copleşitor, inundaţie de verde, un verde cum nu mai văzusem de peste an, verde tânăr, verde copil, verde nesfârşit. Între lanuri de rapiţă, galben soare, verdele, alternând, strălucea şi unduia în lucios de frunze, între mat şi briliantă, între verdele adevărat şi verdele pufos.

O nebunie de verde, defilând cu 140 la oră, drapa o şosea nesătulă de maşini şi de mine. Verdele câmpurilor, verdele pădurilor, verdele bordând şanţurile, umplându-le dulce, un verde voinic, extaziindu-mă între gânduri. Goneam prin verde, spre verde, în verde.

Verdele femeie, verdele fată, verdele dorinţă, verdele smarald, verdele poezie şi chiar mă-ngânam, uitând de toate, şi de ce plecasem. Eram în verde, pluteam în verde, înverzeam ochelarii până la durere. Şi soarele, complice, din spate, lumina peluza verde a lumii, ca un dar uimitor.

Tot verde. Am oprit la un lan de galben. Imens. Între lanuri de verde. Încercam sa disting în galben alternativa de culoare, să privesc spre casa albastră.

Galben, plăcut, intens, la fel de imens şi casa în albastru, albastru viu, albastru spre bleu. Altceva. Mi-e nu-mi place verdele. Mă afundam în galben, hepatic, şi mutam spre albastru.

Iar am plecat, pauză de galben şi albastru îmi făcuse bine. Dar de ce nu îmi place verdele? E atât de cald ! Ca şi aerul, ca şi trilurile din înalt ! Şi cerul în bleu bordat de griul albicios al norilor, suspendat peste verde, întrerupt de galben. Şi casa albastră, care nu-mi ieşea din minte.

Rulam prin acelaşi verde ca ochii, prin verdele mătăsii tale, prin părul tău verde, ţesându-mi o iubire nenăscută, de departe, dinspre Pad, în noapte, leneş, un verde şarpe de apă, verde eşarfa ta, verde dorul meu nesfârşit, un verde în ochii de mustang în fuga prin preeria păienjenită de tot atâta verde.

De parcă erai acolo, ascunsă în verdele speranţa, verdele viitor, crescând din valurile verzi de grâu, sărutându-te pe morganatica emoţie numai de gând, căutându-te nebun în verdele nebun de acasă. Aerul vifor din parbriz, la fel de verde, şi mă întrebam, cum de nu mi-am dat seama, din galben şi albastru iese verde.

O unire fizică, o altă lungime de undă, rezonând din cele două, o trinitate, ca mine, ca tine şi amândoi. Starea verde a începutului, ca primăvara iubirii, începând de la mugurii fior, aşteptare în verde, ca viaţa nemântuită.

Verdele eşti tu, acum ştiu, şi plecasem să te caut, pierzându-mă, cu tine în acelaşi verde. Definitiv.

GHEORGHE CÂNDEA

BUCUREŞTI

Anunțuri

3 răspunsuri so far »

  1. 1

    CEZARINA ADAMESCU said,

    EXCELENT POEM VERDE! ÎNTR-UN LAN GALBEN, CU INFLEXIUNI AZURII.
    CÂT CER DEASUPRA, CÂT VERDE ÎN JUR, ÎNGHIŢIND ORIZONTUL!
    ŞI MIROSUL REAVĂN AL GRÂULUI AMEŢIND NĂRILE…
    SĂ ADĂSTĂM ÎN CÂMPIA NESFÂRŞITĂ A CUVINTELOR VERZI DE ATÂTA ALBĂSTRIME.

  2. 2

    Silvia Dinu said,

    VIATA…SPERANTA…IUBIRE
    Ce poate fi mai minunat pe lumea asta?

  3. 3

    Violeta Sima said,

    Peste durerile inneguncheate ale iernii, balsamul binecuvantat ( a cata oara? ) al verdelui…..Invingatorul verde ,moartea invinsa de verde, ver…d..e… risipa de SUS aducere spre geneza . Verdele -viata, verdele raiului, aruncat aruncat cu nume de verde ,aici, peste noi, printre noi, peste noi….in restul de verde strivit si saracit , din noi !


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: