-Gheorghe GROZÃVESCU: PĂDUREA ȘI NATURA ÎN LUNA LUI MĂRȚIȘOR

Dacă din caierul vremii, Faur a tors fir de iarnă, imbătrânit cu zâmbet șăgalnic de primăvară, iată, Mărțișorului îi este dat să cearnă îmbieri calde și însorite cu câte o coadă uitată de iarnă, din aceea care, măcar că ziua crește și noaptea scade, nu prea voiește a se da bătută…

Ierburile și florile – ghioceii, toporașii, brândușele, păpădiile, potbalul – au scos capetele mirate de îndrăzneala lor, și în puține zile întărindu-se, și-au desfăcut corolele multicolore aducând roatei jurului și bogăția moaznelor crude. Au pleznit boboci de floare nouă, scorușii, păduceii, măceșii; pădurea și-a scuturat pletele albe de zăpadă și acum arată lumii acesteia cele dintâi frunzișoare. Pădurea pare a-și lepăda zidirile în sine.

…… Aseară , în vârful cireșului cel mare al grădinii a poposit o stea și a rămas prinsă de o creangă. Peste noapte a prins a gâlgâi vânt cald de primăvară, iar pe ramurile cireșului s-au dezghiocat cei dintâi muguri prevestitori ai străluminărilor. Semn sigur am putea spune…început de primăvară.

Atâta doar că Mărțișor are scris în depănarea filelor sale și zile cu întorsături iernatice, când gândul te poartă mai degrabă la început de Faur și ale lui întâmplări.

Martie o lună prea plină de închinări noilor orânduiri: iepurii trecuți chiar și de cel de-al doilea nuntit  al lor-trudesc pentru propășirea neamului lor de mâine, cu coarnele trufașe un căprior brăhnește semnul trecerii lui prin aceste locuri, scroafele încep a-și făta progeniturile, mâța cea cu căutătură cruntă se găsește cam către gătatul nuntitului, astfel încât în prag de seară putem auzi miorlăituri aspre ale motanilor îndrăgostiți; în bârloguri, vulpea – cam flenduroasă de blană acum – are grijile puilor deveniți din ce în ce mai lacomi. Sus, în împărăția munților cu cușmele încă sub omături, și unde primăvara-i departe, prinde a porni rotitul cocoșului de munte, iar după datină ursoaica bătrână nu știe dacă să-și scoată au ba ursacii ei la iveală.

Spre sfârșitul lui Mărțișor, într-un fapt de seară, s-a nourat prevestind schimbarea vremii; corăbii cu pânzele înnegrite umblă acum pe apele cerurilor. Apoi, odată ce s-a întemeiat înnoptatul, a prins a pișca gerul mai către zorile de zi s-a abătut asupra acestei lumi și tăișul de brici al unei vântoare subțiri în suflare, dar harnică în stăruiri spre a întoarce vremea către înapoi. Apoi trâmbele de pâcle s-au tras către locurile sorocite lor și au prins a se arăta fulgi de neauă. Iar până la ivirea zorilor  a tot nins astfel încât s-a albit de-a binelea totul în jur. Dar se cuvine a mărturisi precum că și aceste întâmplări care se petrec prin luna lui Mărțișor îs trecătoare, iar în urmă-le primăvara cea frumoasă și bună se va așeza cum se cade!

 

Inginer silvic, Gheorghe

GROZÃVESCU (Mîrcoci),Plugova, martie 2013

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: