-Ioana Stuparu:,,Un rai oltenesc numit Mârşani”

RAIUL DE ACASĂ

Mârşani – comună mare şi frumoasă, aşezată în partea de sud a ţării, la patruzeci şi cinci km. depărtare de Craiova.

Ca să ajungi din Craiova la Mârşani, trebuie să ieşi din oraş pe partea dinspre Romaneşti şi să faci la stânga, pe şoseaua care duce la Bechet. Străbaţi câteva sate: Făcăi, Malu – Mare, Secui, Teasc, până ajungi la Bratovoieşti.

Aici se află lacul Victoria, cu apă tămăduitoare, unde a fost amenajată o staţiune de agrement. Pentru această staţiune, a fost înfiinţată linie specială cu autobuze, care circulă foarte des, din Craiova către lac şi invers. Vine lumea să se cinstească, cu bere rece şi mititei proaspeţi. Vin, mai ales, craiovenii, pentru a-şi petrece timpul liber la iarbă verde sau, mai degrabă, să nu uite de unde au plecat.

Gem autobuzele în care se urcă puhoi de lume de toate felurile.

Cea mai grea misiune o are şoferul ultimului autobuz, care pleacă de la staţiunea Victoria. Acesta transportă rămăşiţele: ţigani înrăiţi şi beţivi de toate neamurile, purtaţi în spinare precum sacii şi aruncaţi pe podeaua autobuzului.

Ieşi din Bratovoieşti şi înaintezi către Rojişte, trecând, mai întâi, prin dreptul unei păduri, care se află pe partea dreaptă a şoselei. Este pădurea Bratovoieştiului, despre care se spune că ar fi bântuită de duhurile rele.

Am auzit multe întâmplări înspăimântătoare, care s-au petrecut în puterea nopţii, în preajma acestei păduri. Se povesteau vara, când, pe timp de seară, se aduna lumea în drum, la taină. Cele mai multe însă, le-am auzit pe timp de iarnă, când veneau vecinii, seara, pe la noi cu lucru sau numai aşa, ca să mai stea de vorbă, pentru a li se părea nopţile mai scurte şi iernile mai blânde. Atunci se spuneau basme, balade sau se povesteau diferite întâmplări, printre care şi cele petrecute în preajma pădurii Bratovoieştiului.

Se zicea că, în puterea nopţii, ieşeau Ielele, fete tinere, despletite, cu pletele până la brâu şi se prindeau în joc, în mijlocul şoselei. Era vai de cel care se afla în dreptul pădurii, atunci când ieşeau Ielele, fiindcă îl prindeau în jocul lor şi-l învârteau, până îi luau minţile!

Sau că, la drumul mare, ieşea Sarsailă, preschimbat în fel de fel de vietăţi. A ieşit, odată, preschimbat în ogar, în timp ce pe şosea trecea o căruţă. Ogarul s-a băgat între cai şi s-a aşezat pe oişte. Caii au început să sforăie şi să facă spume. Se ridicau în două picioare şi nechezau tare, de răsuna câmpul, nemaivrând să meargă. La început, omul nu şi-a dat seama despre ce este vorba, dar, când s-a desmeticit, s-a închinat şi s-a rugat la Dumnezeu ca să-l ajute. Ca prin minune, ogarul a dispărut, iar caii s-au potolit şi au început să tragă liniştiţi la căruţă”.

Altă dată, s-a arătat Ucigăl-toaca preschimbat în soldat. S-a apropiat de o căruţă încărcată cu lubeniţe. A încălecat pe unul dintre cai şi a început să-i mâne nebuneşte. Fugeau caii de-a aruncatelea, de parcă ar fi fost căruţa goală, iar Sarsailă râdea şi chiuia. Omul înţepenise de frică, iar când şi-a dat seama că nu e lucru curat ce se întâmplă, a început să se închine şi să-şi scuipe în sân, până când s-au potolit caii, soldatul, totodată, dispărând.

Altă dată, a ieşit Ăl-din-baltă preschimbat în lup. Urla lupul, de a speriat caii şi au luat-o peste câmp, cu căruţă cu tot. Omul care se afla în căruţă a albit pe loc şi s-a îmbolnăvit. A fost găsit departe de şosea, cu căruţa şi caii înţepeniţi în lăstăriş.

Multă lume slabă de înger s-a nenorocit prin dreptul pădurii Bratovoieştiului! Unii oameni îşi luau un cocoş în căruţă, ca să le fie înger păzitor şi să alunge duhurile rele, cu cântatul lui.

*

După ce ai trecut de pădurea cu năluci, te apropii de Rojişte, – sat mic, cu mulţi rudari lingurari şi ursari.

Înainte de a intra în Rojişte, treci pe lângă cele două plute groase şi bătrâne, uitate de timp, care stau de strajă de-o parte şi de alta a şoselei. Sădite, parcă, pentru a-şi ţine de urât una alteia, pe măsură ce te apropii de ele, nu te mai simţi singur.

Noaptea, când oamenii sunt nevoiţi să plece la drum cu căruţele încărcate, se opresc puţin în dreptul celor două plute, pentru a-şi odihni vitele sau a-şi aprinde o ţigară. Este ca o vrajă, care-ţi dă putere şi curaj, pentru a merge mai departe prin negura nopţii.

Nici nu intri bine în Rojişte, că ai şi ieşit.

Laşi şoseaua să-şi vadă de drum către Bechet şi faci la stânga pe o altă şosea, care duce la Mârşani, cale de şapte km.

Pe măsură ce înaintezi către Mârşani, terenul devine din ce în ce mai nisipos.

Pe partea stângă, chiar lângă şosea, se află cişmeaua de la Aleşteu, cu apă limpede şi bună, care se scurge într-un pârâiaş şi se foloseşte la udatul bostanelor* (grădinilor de zarzavat).           Puţin mai încolo de cişmea, se află balta Aleşteului, pe malul căreia vezi câţiva doritori de saramură de peşte, copii sau oameni mari, cu ochii aţintiţi la sfoara undiţei pe care au aruncat-o în apă. Sfoara de cânepă toarsă din furcă şi răsucită, legată de vârful unei mlădiţe de salcie sau de dafin*, alcătuieşte undiţa miraculoasă, care scoate, din când în când, câte un peştişor cât degetul.

Treci de Aleşteu şi observi, în depărtare, în stânga, o întinsă pădure de dafini. Aceea este pădurea Madoanei.

În partea dreaptă, chiar lângă şosea, se află un plop deosebit, cine ştie cât de bătrân, principal punct de reper între Aleşteu şi Mârşani. Este plopul de la Mitrăchei. Acesta se poate zări din depărtare, datorită înălţimii lui care tronează peste tot câmpul. Coroana nu îi e ca a altor plopi, ci porneşte mai de jos, cu ramuri groase şi multe, ca braţele unui policandru atârnând de cer.

Plopul de la Mitrăchei a devenit mijloc de comparaţie în diferite situaţii, cum ar fi: atunci când se vorbeşte despre un om frumos, se spune că e frumos ca plopul de la Mitrăchei; despre un om bine făcut, se spune: e vânjos ca plopul de la Mitrăchei; despre un om înalt: că e înalt ca plopul de la Mitrăchei; iar despre un om bătrân, astfel: e bătrân ca plopul de la Mitrăchei.

Pe ramurile lui şi-au făcut cuiburi tot felul de păsări, care gălăgesc, cât ţi-e ziua de mare. De aceea, după ce îi cad frunzele, nu rămâne gol şi pustiu: pe ramurile lui rămân cuiburile păsărelelor, care abia acum se văd, încât îţi dai seama cât de multe suflete şi-au găsit, acolo, sălaşul.

Laşi mult în urmă plopul de la Mitrăchei şi ajungi în marginea comunei Mârşani.

La intrarea în comună, pe partea dreaptă, chiar lângă şosea, se află locul târgului, care este împrejmuit cu gard de toate felurile. Înăuntru, lângă gardul dinspre şosea, se află o fântână cu cumpănă şi cu ciutură de lemn, iar lângă fântână este un jghiab lung şi îngust, scobit într-un trup de dafin. În fiecare zi de marţi se face târg mare, unde vine lumea de prin satele învecinate. Tot aici este şi locul bâlciului, care se ţine de două ori pe an: pe 25 martie de sărbătoarea “Bunei-Vestiri” şi pe 6 august de sărbătoarea “Schimbării la Faţă”.

În stânga şoselei, chiar în plin câmp, macină, păcănind cât ţine ziua de mare, moara lui Muscu: paca – paca, paca – paca! Păcănitul se aude de departe, semn că poţi să te duci la moară, că merge.

Intri binişor în sat străbătându-l de-a latu

l, până la răscrucea Muscoaicăi, unde şoseaua descrie la stânga o curbă de nouăzeci de grade. De aici, începi să străbaţi satul în lung, pe linia – mare, unde se află şi casa lui Mitru Leu.

De la răscrucea Muscoaicăi, mergi pe linia – mare, până în mijlocul satului, la “Monumentul eroilor căzuţi la datorie, în războiul din 1916”.

Până la monument, şoseaua nu are nici o cotitură. Din dreptul monumentului se desparte în două: una ţine drumul drept, până în capul satului şi duce la Galeş, iar cealaltă face o mică înclinaţie la dreapta, continuând să străbată satul în lung, până la moara lui Vlăiescu. Apoi, face la dreapta şi se duce la Daneţi şi, de acolo, mai departe, prin alte sate.

(Din volumul: „Oameni de nisip”, vol. I.)

Anunțuri

2 răspunsuri so far »

  1. 1

    Sarghe Ionela said,

    foarte frumos descris, satul nostru mult iubit

  2. 2

    Bacso said,

    Mi-e dor de acasa!!


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: