Elena BUICĂ:,,Nunţile în Canada”

Nunta este momentul cel mai emoţionant din viaţa fiecărui om pe care şi-o doreşte  cât mai frumoasă şi căreia-i păstrează cele mai emoţionante amintiri. Păşirea într-un alt statut de viaţă implică multe schimbări, de acea trecerea acestui prag se face cu multă atenţie, efort şi cheltuială. Dacă ne gândim bine, pregătirea psihologică începe din cei mai fragezi ani. Fetiţele se viseaza mirese, îsi îmbracă păpuşile ca mireasele, cu un surâs cu  trimitere la o taină întrezărită printre gene, descantă gărgăriţele “încotro vei zbura, acolo m-oi mărita”. Ceremonia, fastul, veselia, mâncarea, muzica, totul este făcut să trăieşti momente deosebite. De-a lungul anilor s-a dezvoltat o paletă foarte largă de obiceiuri şi tradiţii legate de acest eveniment şi aproape că nu seamană o nuntă cu alta.

În Ţigăneştiul meu natal, pe vremuri, nunţile începeau din ziua de joi şi ţineau până marţea următoare, cu alaiuri care se perindau prin sat pe la ginere, mireasă,  naşi,  primărie, biserică, fântâni, fotograf. Astăzi nunţile mai păstrează doar câteva din tradiţiile de odinioară.

Mă întrebam cum se desfăşoară nunţile în Canada, unde mirii sunt, în multe cazuri, din zone îndepărtate ale lumii, cu obiceiuri şi religii diferite.

Am participat anul acesta la trei nunţi în Canada. La prima nuntă, mireasa româncă, de religie ortodoxă, s-a căsătorit cu iranian, mahomedan. Au avut nunta într-un hotel nou din Niagara, o clădire modernă cu vedere la celebra cascadă. La cea de-a doua nuntă, mireasa romancă, de religie ortodoxă, s-a căsătorit cu  un canadian, cu altfel de credinţă, tot creştină. Au avut nunta într-o cladire frumoasă, cu lustrul trecutului glorios al stilului tudorian.

Dar ar trebui să amintesc că nunţile aici au un preambul. Cu trei săptâmani înainte de nuntă, invitaţii se duc în vizită la miri acasă unde li se seveşte o masă, cam tot ca cea pentru nuntă, la care se mai adaugă câte un mic cadou. Mireasa petrece cu femeile şi ginerele cu bărbaţii. Atunci se prezintă şi cadourile de nuntă sau plicurile cu bani. Cadourile se aleg de la magazinul în care mirii au prezentat o listă cu obiectele necesare noii căsnicii, însoţite de detalii şi preţul lor. După ce este cumpărat un obiect, este şters de pe listă. În invitatiile primite acasa este indicat şi magazinul ales precum şi un alt plic timbrat şi cu adresa lor, cu rugămintea de a da răspunsul dacă le onorezi nunta.

Cum era de aşteptat, ceremonia căsătoriilor a fost diferită faţă de ceea ce cunoşteam. Ceremonialul celor doua căsătorii a avut multe asemănări şi apoi a urmat distracţia şi masa. Mă voi referi mai mult la cea de a doua nuntă, fiindcă am înţeles mai bine, s-a vorbit mai mult româneşte.  La a aceasă nuntă, ceremonia religioasă s-a desfăşurat aşa cum se obişnuieşte aici, în credinţa creştină, credinţa comună pentru toţi cei care cred în Iisus Hristos. Momentele principale ale ceremoniei au fost descrise în programul pe care l-am primit. Invitaţii s-au asezat în bănci. A sosit preotul şi ne-a făcut semn să ne ridicăm în picioare. Au sosit întâi domnişoarele şi cavalerii de onoare, şase la număr, cu aceeaşi frumoasă ţinută vestimentară, fetele cu rochii negre şi cordon foarte lat din mătase albă, cu un buchet de flori albe în mană, băieţii în costum negru, camasă albă, papion negru şi un trandafir alb pe rever, aşa cum aveau parinţii şi mirele. Nu aveau cocarde ca la nunţile din România. Am avut un motiv în plus de admiraţie pentru ei când am aflat că aceştia sunt prietenii lor de pe vremea cand erau la grădiniţă. A urmat sosirea mirelui şi apoi a miresea condusă de tata pentru a o “preda” viitorului soţ, în faţa altarului şi al martorilor-nuntaşi. Fiecare a sosit individual, cu pas ceremonial, pe muzică de orgă. În acest timp solemn, cu toţii parcă simteam o furnicatură prin interiorul nostru.

Remarcabilă mi s-a părut prestanţa preotului. Nimic din ce spunea nu arăta rutină, monotonia sau plictisul dat de repetiţia miilor de astfel de cereminii. Participa intens, dar reţinut, solemn, completând cuvintele cu gesturi ritualnice potrivite şi intonaţie îndelung studiată. A subliniat că mirii  se leaga ăn faţa lui  Dumnezeu să formeze o familie unită.  Nu le-a pus pe cap cununiile (pirostriile – cum li se mai spune în popor) cum este obiceiul la ortodoxi. I-a asezat faţă în fatţă, s-au prins cu amandoua mâinile şi au rostit fiecare jurământul repetând dupa preot. Verighetele au fost arătate pe rănd nuntaşilor, apoi mirii şi le-au pus reciproc pe deget, s-au sărutat şi au semnat actul de căsătorie.

A urmat masa, dansul, muzica şi în final, tăiatul tortului şi aruncatul buchetului de mireasă. La ambele nunţi au fost şi dansuri româneşti ca pe plaiurile noastre şi dansuri  ale ţărilor din care faceau parte mirii. Cu toţii şi-au potrivit paşii în ritmul muzicii, al dragostei şi respectului reciproc pentru ceilalţi, de-ţi era mai mare dragul. Din Iran nu li s-a dat voie părinţilor să vină la cununia fiului, dar au aşezat camere de luat vederi ca să poată privi nunta în direct. La ambele nunţi n-a fost nicio vorba, niciun gest care să facă trimitere la intimităţi, la sex sau porno. Frumuseţea, curăţenia şi puritatea lor oglindeau o lume a moralităţii şi a delicaţetii interioare. Cei care nu au participat la o nuntă canadiană poate îşi închipuie că mori de plictiseală. Nu-ţi dă răgaz muzica, dansul, bunătăţile de pe masă. Toasturile şi cuvântările au fost un adevarat spectacol plin de umor. Parcă mă găseam în faţa televizorului şi auzeam pe Toma Caragiu, Vasiliu Birlic, Tamara Buciuceanu, Dem Rădulescu sau Rodica Popescu-Bitănescu. Glume de bun gust pe vechile teme de adversitate amiabilă între soţi, socrii, prieteni, folosindu-se adesea şi citate celebre. Un prieten al mirelui ne spunea ce sfaturi i-a dat: “până să se însoare, i-am spus să-şi deschidă bine ochii şi după ce se însoară să îi închidă”. Mireasa şi-a exprimat o oarecare “îngrijorare”. Părinţii o dojeneau când făcea năzbâtii, amindindu-i că ei au venit din România doar cu un geamantan şi trebuie sa ia în serios viaţa ca să poată realiza ceva. “Mă întreb, eu cum să îmi dojenesc copiii spunându-le că la intrarea mea în viaţa de familie, am plecat de la o locuinţă cu trei dormitoare şi am venit în alta cu patru.” Se declară norocoasă fiindcă se află în relaţii foarte bune cu părinţii şi sora soţului, pe care o învită să îi dea telefon oricând ca să discute despre “maturitatea” fratelui ei. Mirele şi-a exprimat speranţa că va avea în familie multe realizări, deoarece la ei lucrurile merg strună “şi vă dau numai un exemplu: în timp ce eu mi-am scris spiciul, soţia a făcut curăţenie, a făcut mâncare, a fost de două ori cu caţelul la plimbare şi şi-a scris şi ea spiciul”. Ore în şir au curs valuri de glume şi poante aplaudate la scenă deschisă. Multe jocuri organizate ne-au întreţinut  veselia  toată noaptea. Plecând acasă cu florile de pe masă, aşa cum este un alt obicei aici, am dus cu noi frumoase amintiri ale nunţilor din Canada.

Cea de a treia nuntă a fost foarte diferită. Mirii au fost indieni şi nunta s-a desfăşurat după ceremonialul lor tradiţional. Pentru noi totul a fost nou, nu puteam anticipa ce va urma, nu întotdeauna înţelegeam ce se petrece şi de aceea o persoană ne comunica anumite părţi din ceremonial.

Într-o sala pregătită pentru a primi cam 300 de persoane, era un altar numit Manavarai, facut ca un podium înalt cam de 40 centimetri, dar lat şi lung de câţiva metri şi îmbrăcat în pânza albă de damasc, cu un fundal cu decoruri indiene, cu o banchetă pentru miri şi o mulţime de vase cu fructe, flori, mirodenii, grâne, apă,  lămpi pentru aprins focul, nuci de cocos care se spărgeau în timpul ceremoniei, în semn de noroc şi  o mulţime de alte obiecte. Pe el se păşeşte fără pantofi. În mijlocul scenei,  aşezat turceşte, dezbrăcat până la brâu. Acesta începe ceremonia cu invocarea zeului Ganesha, cel care îndepărtează obstacolele. Ceremonia religioasă este foarte bogată în tradiţii şi în înţelesuri simbolice. Este un sacreament executat timp de două ore, pentru împlinirea individului şi a societăţii, precum şi continuarea tradiţiilor. Această ceremonie este acompaniată de muzică tradiţională.

În punctul culminant al nunţii, mirele prinde în jurul gâtului miresei un colier sfinţit, în acompaniamentul muzical la maximum, iar nuntaşii aruncă spre miri cu petale de trandafiri. Aceste petale le-a primit fiecare de la fete îmbrăcate cu sariuri frumoase, care au trecut cu tăvile pe la toate mesele. Cuplul face schimb de ghirlande de flori pe care le aveau în jurul gâtului şi apoi se hrănesc reciproc cu lapte şi fructe, care simbolizează dulceaţă, longevitate şi dragoste eternă.

Cuplul face primii paşi ca soţ şi soţie în jurul focului sacru de trei ori, un fel de Isaia dănţuieşte.Termină cu oferte de grâne, miere şi fructe pentru zei pe care le pun în focul sfânt. Din cauza aceasta, aproape tot timpul, ceremonia nu este numai un spectacol de culori, dar şi de intense mirosuri.

Urmează binecuvântarea preotului, a părinţilor, rudelor şi nuntaşilor. Toţi trec desculţi prin faţa cuplului aşezat pe banchetă şi le înmânează plicul cu bani. Înmânarea plicului nu face parte din tradiţia hindu, dar ocupă un loc important în ceremonie. Ceremonia se încheie cu un dans bărbătesc şi apoi începe servitul mesei.

ELENA BUICĂ, CANADA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: