Atras de frumuseți naturale cu descântec de istorie milenară, urc vară de vară în munții rudărenilor, pentru a mă despovăra de grijile și de nevoile tot mai sâcâitoare ale vremurilor când scriu aceste rânduri.. Nevoia de aer curat, binecuvântat de ,,fuiorul de apă vie„ ce pune în mișcare pietrele celor 22 de mori din Rudăria, mă aduce destul de des în cheile cu același nume, pentru a afla de la octenarii Solomia lu Ionel (Codreanu) și Lazăr Sârbu (Matălă), noi povești despre cea mai întinsă zonă mulinologică din Europa.
Zonă, care îmi hrănește imaginația și mă îndeamnă la drumeție an de an de-a lungul și de-a latul munților rudărenilor, înfrumusețații de poveștile ostoite și pline de substanță ale vârfurilor: Svinecea Mare(1224 m), Svinecea Mică (1150 m), Cârşia Mare (1167 m), Znamăn (1020 m), Tâlva Vlăgii (1050 m ), Corhanul Rudăriei (1100 m), Iovârnata Mare (1133 m), Iovârnatebreg (1049 m), Radăcină (1048 m), Tâlva Gabroţului (992m), Rătchinecea (859 m), Gunişcii (825 m), Pravălăc(779 m) şi Socoloţ (720 m), învăluite primăvară de primăvară în aer de sărbătoare.
Aer neprihanit pe care îl respir odată cu aromele liliacului și cu cu verdele nesfârşit al pădurii rudărenilor, de care mă simt legat prin rădăcini, prin simţuri şi prin toate fibrele sufletului, care îmi poartă pașii gândurilor spre ascunzătorile numite ,,zbăguri„, locurile de pace, de liniște și de refugiu ale locuitorilor satului de obârșie în timp de mare primejdie, anunțată de focurile aprinse de plăieși și apoi de grăniceri împărătești pe înălțimile din munții sufletului.
Munți, care ne-au asigurat continuitatea de neam și de grai pe aceste meleaguri, unde m-am bucurat în voie de binefacerile primăverii. Anotimp, care m-au ispitit să urc pieptiș abruptul dinspre Vârful Svinecea Mare (1224m), cel mai înalt din Munții Almăjuluii (cu originea în cuvântul slav ,,svinea”– porc), pentru a-mi putea conecta partea ascunsă a sufletului la istoria munților, de care m-am, fără să uit iubirea de acasă și trăirile pline de frumoase nebunii ale tinereții.
Vârstă la care am străbătut an de an drumul de pe Culmea Porcului, în căutarea bureților de toamnă și a urmelor legendei care amintește, că pe aici ,,a trecut Mihaii Vitezul în anul 1594, spre tabăra răsculaților de la Vârșeț”.
,,Drum de 6 ore călare de la Eșelnița la Rudăria, peste Munții Almăjului, unde au loc importante evenimente istorice, amintite de baronul Elmt , într-un raport din anul 1770„. Este drumul pe care a urcat în anul 1788, ,, Batalionul I grăniceresc de 1000 de capete de la Bozovici, care peste Rudăria, sus în monte la Pregheda au ieșit, de unde srăji, pichete, până la Teiul Moșului , spre Jupalnic, au pus, pentru ai opri pe turci„.
Lasă un comentariu