-Florica Gh. Ceapoiu:,,Poeme înflorite”
Floarea de Măslin
Simţea durerea Floarea de Măslin
Şi se frângea sub bolta-nlăcrimată,
Grădina Ghetsimani niciodată
Nu-şi mai aflase astfel de destin.
.
Era amar paharul cu pelin,
Dar vina se cerea răscumpărată,
Simţea durerea Floarea de Măslin
Şi se frângea pe coasta-nsângerată.
.
Să mântuiască sufletul deplin
De noaptea ce-l cuprinde ca o pată,
A fost aleasă-n geamătul divin
O tinereţe pururi ne-ntinată…
Simţea durerea Floarea de Măslin.
……………………
În linişte
Eu aş cânta duios, precum mi-e dorul
În anotimpul blând şi înflorit;
La cuiburi graurii au revenit,
Iar soarele îmi scaldă-n zori pridvorul.
.
În linişte şi timpul s-a oprit,
Admiră limpezimea, vrăjitorul;
Pe-a clipei strună e stăpân fiorul
Ce sufletul de rele-a mântuit.
.
Când primăvara-n albe flori repune
Un zâmbet cald, lumină şi candoare,
Mai potrivită-mi pare-o rugăciune.
.
Trompete îngereşti, mângâietoare,
Pe cerul lumii-n pace să răsune,
Vestind un post la Sfântă Sărbătoare.
………………………………..
O, suflete!
O, suflete al meu, rătăcitor,
Ce greu vâsleşti pe valurile vieţii!
E prea adâncă-ntunecimea ceţii
Şi luntrea ţi se-nvârte fără spor.
.
Lovite de furtuna bătrâneţii,
Speranţele au glas tânguitor,
Iar visele în mov stăruitor
Confundă zburătorii cu drumeţii.
.
Te contopeşte cu o rază vie,
Ce din Maria Sfântă mai coboară!
Absoarbe din minunea ei tărie
.
Şi uită suferinţa mult amară!
Găseşte-n ea smerită bucurie
Şi-adoră-n imnuri sacre pe Fecioară!
…………………
Lasă un comentariu