-Florica Gh. Ceapoiu:,,Poeme înflorite”

Floarea de Măslin

Simţea durerea Floarea de Măslin

Şi se frângea sub bolta-nlăcrimată,

Grădina Ghetsimani niciodată

Nu-şi mai aflase astfel de destin.

.

Era amar paharul cu pelin,

Dar vina se cerea răscumpărată,

Simţea durerea Floarea de Măslin

Şi se frângea pe coasta-nsângerată.

.

Să mântuiască sufletul deplin

De noaptea ce-l cuprinde ca o pată,

A fost aleasă-n geamătul divin

O tinereţe pururi ne-ntinată…

Simţea durerea Floarea de Măslin.

……………………

În linişte

Eu aş cânta duios, precum mi-e dorul

În anotimpul blând şi înflorit;

La cuiburi graurii au revenit,

Iar soarele îmi scaldă-n zori pridvorul.

.

În linişte şi timpul s-a oprit,

Admiră limpezimea, vrăjitorul;

Pe-a clipei strună e stăpân fiorul

Ce sufletul de rele-a mântuit.

.

Când primăvara-n albe flori repune

Un zâmbet cald, lumină şi candoare,

Mai potrivită-mi pare-o rugăciune.

.

Trompete îngereşti, mângâietoare,

Pe cerul lumii-n pace să răsune,

Vestind un post la Sfântă Sărbătoare.

………………………………..

O, suflete!

O, suflete al meu, rătăcitor,

Ce greu vâsleşti pe valurile vieţii!

E prea adâncă-ntunecimea ceţii

Şi luntrea ţi se-nvârte fără spor.

.

Lovite de furtuna bătrâneţii,

Speranţele au glas tânguitor,

Iar visele în mov stăruitor

Confundă zburătorii cu drumeţii.

.

Te contopeşte cu o rază vie,

Ce din Maria Sfântă mai coboară!

Absoarbe din minunea ei tărie

.

Şi uită suferinţa mult amară!

Găseşte-n ea smerită bucurie

Şi-adoră-n imnuri sacre pe Fecioară!

…………………

Lasă un comentariu