-Prof. Mariana Masgras:,,Agricultura ecologica asigura supravietuirea speciei umane”

Agricultura ecologică – este o alternativă la agricultura intensiv-industrială. Ea este cea care poate sigura supravieţuirea speciei umane, este un sistem ce pune accent pe conservarea resurselor naturale şi umane specifice agrosistemelor naturale şi zonale, reprezintă totodată o alternativă viabilă din punct de vedere economic.

Agricultura ecologică garantează protecţia şi ameliorarea pe termen lung a resurselor naturale oferind produse naturale sănătoase şi de calitate superioară.

Aceste convingeri teoretice sunt concretizate şi faptic prin înfiinţarea şi dezvoltarea fermelor ecologice specializate pe diferite produse, care în desfăşurarea proceselor lor tehnologice conduc la obţinerea alimentului ecologic.

În România agricultura ecologică este puţin dezvoltată, însă, se fac eforturi în vederea dezvoltării ei.

Câteva precizări care delimitează agricultura ecologică de celelalte sisteme de agricultură, unele mai apropiate, altele mai îndepărtate de ea:

*Agricultura ecologică se desfăşoară după reguli foarte stricte, reguli care în U.E. sunt reglementate de decizii şi completate cu regulamente care asigură oportunităţi de deschidere
financiară.

*Acest sistem de agricultură este un sistem mai greoi şi costisitor şi deci mai scump, ce se
dezvoltă pe anumite principii şi anumite obiective, cum ar fi:

-creşterea biodiversităţii pe ansamblul sistemului;

-creşterea activităţii biologice a solului;

-menţinerea pe termen lung a fertilităţii solului;

-reciclarea deşeurilor de origine vegetală şi animală cu scopul de a restitui elementele nutritive solului;

-promovarea utilizării cu măsură a solului, a apei şi a aerului şi reducerea cât mai mult posibilă a tuturor formelor de poluare provocate de cultivarea plantelor şi creşterea animalelor;

-transportul, depozitarea şi transformarea în alimente a produselor agricole trebuie să aibă
în vedere menţinerea integrităţii ecologice şi calităţile esenţiale ale produsului în toate stadiile;

Să fie făcută într-o exploataţie existentă după o perioadă de conversie a cărei durată e determinată de factori specifici locului, ca de exemplu precedentele culturale, tipurile de culturi şi animale crescute.

Dacă urmărim aceste principii, constatăm că rolul agriculturii ecologice constă mai degrabă în
refacerea mediului, lucru extrem de pozitiv, decât în atingerea siguranţei alimentare.

*Consumatorii produselor ecologice vor plăti o taxă în plus pe alimente, taxă de refacere a mediului, inclusă în costul unor alimente.

*Împinşi de modă în această direcţie, consumatorii vor fi fideli sistemului nu atât de dragul
biodiversităţii şi conservării solului, cât mai ales de dragul propriei lor sănătăţi.

Prof. MARIANA MASGRAS

(Articol preluat din
„ZBOR”, Revista Şcolii nr. 1 Corod, Galaţi).