Stan M. Andrei:,,Litanii scrise pe frunze”
„FACĂ-SE VOIA TA”
Pe inimă,
Doamne,
creşte-mi frunze!
A, nu! Greşită rugăciune.
Frunzele ruginesc şi se duc
şi-odată cu ele
şi eu!
.
Doamne,
pe inimă
creşte-mi pietre.
Nu, nu! Iarăşi rugăciune greşită.
La un cutremur,
pietrele pierd zvâcnirile
şi cad,
cubul genunchii julindu-şi.
Şi ruinarea n-o târnoseşte marea.
.
Pe inimă,
Doamne,
creşte-mi o cruce!
.
Ai una.
Privirile, mâinile şi picioarele
îţi trec chiar prin lumina ei.
tu n-o vezi.
.
Atunci, Doamne, creşte-mi…
A, nu!
Mai bine,
Facă-se voia Ta!
––––––
SPRE PĂDUREA DE MUNTE
Ninsoare de frunze
m-a cuprins
şi gândul mi l-a fugărit
întins
spre pădurea de munte.
.
Ce Golgotă
am simţit sub frunte!
O răstignire
aici…
O frunză de paltin,
galbenă ca soarele,
cearşaf peste oglindă.
––––––––
DRUMUL FRUNZEI
Drumul frunzei
e un maraton.
Deşi feminină,
nu dă înapoi,
ci îşi tot întinde limbul
după briza din zori.
.
La sosire,
câştigă aurul.
Esenţele nu se dezmint.
––––––––
MEMORIA COPACILOR
S-au aprins copacii?
Nu.
Memoria lor
e atât de bine scrisă
încât
Dumnezeu a aurit filele
şi ni le trimite
una câte una –
scumpe daruri –
să le citim
şi să luăm aminte:
.
Înveşnicirea se ridică
din sfinţenia lucrului
bine făcut.
––––––
ALBIT ÎN IERTARE
Când te rogi,
Lacrima să-ţi curgă râu
până păcatul
în iertare albeşte!
Încheagă Scriptura
această rugăciune
pentru cel ce de el
se-nvredniceşte.
.
Iată de ce pământul
e plin de frunze
galbene, galbene…
.
Paltinule,
curată ţi-i lacrima,
încât ochiul meu
îl vrea deopotrivă măsură
şi pe-al tău
şi pe-al lui Dumnezeu.
––––––––
PE BRAŢELE IERBII
Ca un mântuit,
paltinul
îşi pune lucrarea
pe braţele ierbii.
.
Da. E un har
să dai lumii
chihlimbar.
–––––––
CERTITUDINE
Pentru oricine
rădăcinile plantelor
cresc în pământ.
.
Pentru ţăran
rădăcinile plantelor
cresc în palme.
.
În căuşul lor
el simte deja
recolta.
––––––-
POEZIA ŞESULUI
Pe câmp,
grâul recită
poezia şesului
în strofe
adiind în spice.
.
Liziera de salcâm
opune mireasma
versurilor albe.
.
Iar eu,
între o frumuseţe şi alta,
o iau perpendicular
spre adâncul din mine.
.
Acolo
închid pleoapele
şi mă las sedus
de poeme
cu îngeri.
STAN M. ANDREI
(învăţător, Şcoala nr. 28 – Mihail Eminescu, Galaţi)
Lasă un comentariu